Anatomia Emoțiilor

Vom explora împreună modul fascinant în care hormonii afectează comportamentul, emoțiile  și efectul lor asupra sistemului nervos central. Din perspectiva endocrinologică, hormonii au fost studiați extensiv, totuși de abia recent cercetătorii au început să studieze impactul hormonilor asupra comportamentului. Termenul de hormon a fost introdus de către Bayliss și Starling în 1902, pentru a descrie o substanță chimică care călătorește prin corpul nostru și astfel influențează fiziologia și comportamentul. Deși conceptul de hormon a fost folosit mult timp, de abia în anul 1921, neurotransmițătorii au fost identificați pentru prima dată, de către Otto Loewi, care a câștigat Premiul Nobel pentru descoperirea a ceea ce el a numit vagusstuff sau ceea ce acum numim acetilcolina. Neurohormonii sunt acei hormoni produși de către celulele neurosecretoare, localizate în creier (care formează împreună cu glandele endocrine, care sunt activate de hormonii eliberaţi de celulele neurosecretoare din creier, sistemul neuroendocrin), care au efecte chiar și asupra celulelor îndepărtate de sursa lor și stau la baza diferitor comportamente, care vor fi expuse în continuare. Nick Neave, în cartea sa Hormonii și Comportamentul: O abordare psihologică recunoaște reciprocitatea unei relații dintre hormoni și comportament, vorbește despre modul în care hormonii afectează comportamentul și vice versa. Autorul ghidează cititorii prin varietatea de comportamente asupra cărora hormonii joacă un rol important, precum cel sexual, emoțional și cognitiv.

Ce sunt Neurotransmițătorii?

TerraPi_neurotransmitatoriUn neurotransmițător este un mesager chimic care poartă, stimulează și modulează semnalele între neuroni și alte celule din organism. Neurotransmițătorii sunt eliberați din terminalul axonului după ce un potențial de acțiune a atins nivelul sinapsei. În terminalul axonului se regăsesc vezicule sinaptice, care conțin substanțe chimice numite neurotransmițători. Când impulsul nervos ajunge la terminalul axonului, veziculele eliberează cantități variabile de neurotransmițători în spațiul dintre sinapse. De acolo influențează neuronul receptor și se resoarbe de către acesta.

Neurotransmițătorii joacă un rol important în funcționarea zilnică. Oamenii de știință nu cunosc încă toți neurotransmițătorii existenți, dar au fost identificați până în prezent peste 100 de mesageri chimici. Atunci când neurotransmițătorii sunt afectați de anumite boli sau droguri, pot apărea diferite efecte adverse asupra organismului. Boli precum Alzheimer sau Parkinson sunt asociate cu deficite ale anumitor neurotransmițători.

Tipuri de Neurotransmițători

Neurotransmițătorii pot provoca potențiale postsinaptice inhibitorii (epinefrina, norepinefrina) sau excitatorii (serotonina, GABA), adică pot provoca trasmiterea unui impuls nervos, respectiv netransmiterea unui impuls nervos.

Neurotransmitatori

Neurotransmițătorii sunt implicați într-o multitudine de procese, de la contracția mușchilor, până la răspunsuri emoționale. Excesele sau deficitele de neurotransmițători sunt corelate cu o varietate de boli sau comportamente anormale.

Acetilcolina este un neurotransmițător care controlează contracția mușchilor. Efectul său este excitant pentru sinapsele dintre neurvi și mușchii care implică mișcarea voluntară și inhibitoare pentru inimă și alte locații. Efectele plantei Chondrodendron tomentosum evidențiază funcționarea acetilcolinei. Din această plantă se extrage o otravă folosită la vânătoare de către indienii din America de Sud. Dacă o săgeată cu vârful impregnat cu otravă, penetreză pielea, previne descărcarea acetilcolinei în receptorii neuronului și rezultă paralizia. Victima este împiedicată să își contracte mușchii folosiți pentru a respira și moare prin sufocare. Botulismul, o boală care apare de la intoxicația alimentară, împiedică eliberarea acetilcolinei și are aceleași efecte ca otrava menționată mai sus. Acetilcolina se găsește cu precădere în hipotalamus, o structură implicată în formarea amintirilor. Atunci când neurotransmițătorul scade apar și dificultățile de memorie. Boala Alzheimer este asociată cu deteriorarea progresivă a neuronilor care produc acetilcolină, fiind caracterizată de deteriorarea memoriei, cât și a altor funcții cognitive, cum este capacitatea de gândire abstractă.

Dopamina

Este înainte de toate, un neurotransmițător inhibitor. Dopamina este implicată în mișcarea voluntară, învățare și memorie, stimularea emoțională. Deficiențele de dopamină sunt corelate cu Parkinson, o boală în care pacienții își pierd progresiv controlul asupra mușchilor. Aceștia dezvoltă tremor la nivelul mușchilor și mișcări necoordonate. Medicamentul L-dopa, o substanță pe care creierul o transformă în dopamină, ajută la încetinirea progresului bolii Parkinson. Schizofrenia a fost corelată de asemenea cu dopamina. Pacienții schizofrenici au mai muți receptori pentru dopamină, într-o zonă a creierului care este implicată în răspunsurile emoționale. De aceea, ei pot utiliza excesiv dopamina care este disponibilă în creier, ceea ce duce la halucinații și tulburarea gândurilor și emoțiilor.

Noradrenalina

Acționează și ca un neurotransmițător și ca un hormon. Accelerează bătăile inimii și alte procese ale coprului și este responsabilă de stimularea generală, învățare și memorie, dar și mâncatul. Excesele și deficiențele de noradrenalină sunt corelate cu tulburările de dispoziție. Stimulanții, precum cocaina și amfetaminele, facilitează eliberarea dopaminei și a noradrenalinei și împiedică reabsorbția lor de către veziculele sinaptice care le eliberează. Rezultatul este că apar excesele de neurotransmițători în sistemul nervos, crescând excitarea neuronilor și conducând la o stare persistentă de stimulare intensă. Stimulenții, precum cafeina, care se găsește în cafea, se consideră că previn reabsorbția acestor neurotransmițători, blocând acțiunea enzimelor care îi destramă. Până ce cafeina este eliminată din organism, putem experimenta stări de tensiune nervoasă. Este posibil să joace un rol în depresie.

Serotonina

Deși este în primul rând un neurotransmițător inhibitor, serotonina este responsabilă de stimularea emoțională și somn. Deficiențele de serotonină sunt corelate cu anxietatea, tulburările de dispoziție și insomniile. LSD scade acțiunea serotoninei și influențează utilizarea dopaminei. Cu LSD doi de nu, formează un da. Prin inhibarea unui inhibitor, crește activitatea creierului, ducând adesea la halucinații.

Endorfinele

Cuvântul endorfine reprezintă contracția cuvintelor Endogenous Morphine, unde endogenous semnifică dezvoltarea din interior. În acest caz, endorfinele sunt similare cu morfina în funcțiile și efectele pe care le propagă și sunt produse de propriul nostru organism. Acestea apar natural în creier și în sânge și sunt neurotransmițători inhibitori. Blochează receptorii care transmit mesagerii chimici la creier. Odată ce „cheia„ endorfinelor este în „încuietoare„ , substanțele chimice nu pot transmite mesajele la creier. Sunt diferite tipuri de enodrfine, spre exemplu, betaendorfinele care sunt mult mai puternice decât morfina. În plus față de calmarea durerii, endorfinele joacă un rol important și în reglarea respirației, foamei, memoriei, comportamentului sexual, presiunii sângelui, dispoziției și temperaturii corpului. De asemenea, endorfinele pot crește senzația de competență personală și sunt conectate cu starea de bine pe care o au majoritatea celor care aleargă pe distanțe foarte lungi.

alergariCare credeți că este motivul pentru care mii de persoane se înscriu la maraton și sunt dispuse să alerge pe distanțe foarte lungi? Deoarece alergatul promovează o bună condiție cardiovasculară, fermitatea mușchilor și controlul greutății corporale. Totodată cei care aleargă pe distanțe lungi experimentează o stare de bine, care este corelată cu eliberarea endorfinelor.

Care sunt cauzele deficitului de neurotransmițători?

Nivelurile neurotransmițătorilor sunt influențate de un număr de factori. Evident, nutriți și capacitatea organismului de absorbție a nutrienților joacă un rol important, dar există numeroase influențe majore asupra producției de neurotransmițători. Unele dintre acestea sunt detaliate în tabelul de mai jos. Aceste cauze pot avea o influență semnificativă asupra sănătății noastre și asupra proceselor metabolice din corpul nostru.

Cauzele Dezechilibrelor Neurotransmițătorilor

  • Dietă săracă: nivelul scăzut al proteinelor, nivelul crescut al zaharurilor, nivel crescut de grăsimi saturate, nivel scăzut de grăsimi nesaturate
  • Folosirea excesivă a alcoolului și drogurilor
  • Deficiențe nutritive
  • Anumite medicamente
  • Stres cronic: fizic și emoțional
  • Intervenții chirurgicale, operații
  • Afecțiuni medicale: diabet, tiroidă, boli cardiovasculare
  • Diete restrictive
  • Factorii genetici și biochimia individuală
  • Deficiențe metabolice
  • Toxicitate la metale
  • Probleme digestive
  • Alergii
  • Sensibilități cimice și alimentare
  • Nivel crescut de stres sau traumă psihologică
  • Lipsa somnului, insomnii
  • Viruși și infecții
  • Lipsa exercițiilor fizice sau practicarea lor în exces
  • Dezechilibre hormonale
  • Deficiențe de acizi grași esențiali
  • Dezechilibre de zahăr în sânge
  • Un stil de viață excesiv de sedentar

 Știați că…

  • Corpul nostru produce calmante naturale, care sunt mult mai puternice decât morfina. Acestea se numesc endorfine (hormonul fericirii) și organismul le eliberează în prezența luminii puternice, în timpul exercițiilor fizice, atunci când râdem sau în timpul actului sexual.
  • Nivele anormale ale hormonului SHBG sunt asociate cu bolile letale, specifice înaintării în vârstă la ambele sexe, incluzând bolile cardiovasculare (în mod special la femei), cancer, diabet de tip 2, sindromul metabolic, sindromul de apnee în somn și osteoporoză.
  • Orgasmul asigură beneficii masive de echilibrare hormonală: oxitocina și oxidul nitric ajută la regularizarea ciclului menstrual al femeii, îmbunătățesc libidoul, cresc fertilitatea și elimină cortizolul (hormonul stresului) în exces.
  • O îmbrățișare de 20 de secunde eliberează hormonul și neurotransmițătorul numit oxitocină, care este un hormon natural împotriva anxietății și antidepresiv.
  • Cafeina în exces crește nivelurile de cortizol și încetinește activitatea glandei tiroide. Pentru eliberarea mai lentă a stimulentului, puteți să încercați să o savurați împreună cu anumite grăsimi.
  • Vitamina D se comportă ca un hormon în organismul nostru și deficiențele sunt corelate cu boli precum: alergii, astm, creșterea în greutate, oboseală și chiar cancer. De obicei vitamina D o procurăm de la soare, dar uneori nu este suficient și putem lua suplimente, la recomandarea medicului, care se găsesc în diferite forme.
  • Vârful aisbergului în ceea ce privește factorii chimici, nocivi și perturbatori, care afectează hormonii sistemul endocrin și pe care ar fi bine să încerci să îi eviți pe cât posibil, sunt: parabeni, ftalați, bisfenol A (BPA).
  • Ciocolata conţine feniletilamină, un aminoacid produs pe cale naturală atunci când suntem îndrăgostiți, dopamină şi serotonină, care ameliorează durerea şi încurajează buna dispoziţie, teobromină, care produce senzaţii durabile de plăcere.

Legături utile:

http://www.helpnet.ro/oxidul-nitric-ajuta.html

Despre Terrapi

Psychologist with a great background in addictions, depression, anxiety, sport psychology, sexology and career counselling.
Acest articol a fost publicat în Adulți, Categorii, Părinți, Psihologie clinică, Vârstnici și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.