Care e problema?

Un strop de UMOR… 

Eu dorm prost

Insomnia punctuală (care nu este cronică) este un lucru banal și este legată de evenimente exterioare (examenul de a doua zi, mult sport practicat înainte de culcare, remușcări că ți-ai înșelat jumătatea). Când devine cronică (te trezești în fiecare noapte cu ochii mari și rotunzi de cucuvea zăpăcită și nu mai pui geană pe geană până la cântatul vrăbiilor), poate fi semnul unei depresii. PROFIL PSI: obsesiv. DE FĂCUT: nu intra în panică. Nu mai mânca multă carne seara sau încearcă să iei ultima masă înainte de ora 8: proteinele ridică temperatura corpului și întârzie somnul. Bea lapte cald înainte de culcare sau mănâncă multă ceapă (favorizează producerea serotoninei, o substanță care liniștește). Pune-ți parfumul care îți place în lampa de aromoterapie, renunță să mai vezi filmul de groază de la 12 noaptea și gândește-te la pernă ca la un prieten foarte bun. Dacă totuși te trezești, nu te uita la ceas. Mănâncă un iaurt și culcă-te la loc.

________________________________________________________________

Eu îmi rod unghiile

Rosul unghiilor trădează intenția de a te împiedica să îți faci rău ție și celorlalți. Rozătorul de unghii își blochează tendințele agresive și le întoarce împotriva lui însuși. PROFIL PSI: ezitant (din eșec în eșec). DE FĂCUT: oferă-ți un cadou când ai un succes, ca să-ți  crească stima de sine. Fă tot felul de lucruri care-ți țin mâinile ocupate (tricotează, escaladează un munte), apucă-te de un sport care să-ți consume într-un mod sănătos energiile.

________________________________________________________________

Eu roșesc din nimic

Tehnic vorbind, roșeața este o manifestare a spasmofiliei, legată de o carență de magneziu. Dar dacă am explora un pic mai mult creierul, am vedea că fără îndoială această reacție reprezintă un mod de a arăta că ai ceva de dosit (o emoție, o tulburare, timiditate, excitația sexuală). PROFIL PSI: isteric. DE FĂCUT: respiră profund și lent. Bea ciocolată caldă (bogată în magneziu). Previno-ți interlocutorul că urmează să roșești (vexată, roșeața se va resorbi).

_________________________________________________________________

Eu mă lovesc fără să vreau

Aparent, o problemă de coordonare (capul tău gândește una, corpul tău face alta). S-ar putea să fie un semn că eziți între tendințele tale sado (nevoia de a sparge ceva) și cele maso (tendința de a-ți face rău). PROFIL PSI: pasiv agresiv. DE FĂCUT: consumă fructe bogate în vitamina C (kiwi, portocale, grapefruit) pentru o mai bună circulație a comenzilor către mușchi și fă o cură de lecitină (stimulează atenția, concentrarea, memoria). Segmentează-ți activitățile (lucrurile trebuie făcute pe rând, nu deodată). Nu te precipita. Graba strică treaba (o faci prost și trebui să te apuci din nou) și plăcerea (80% dintre bărbații care mănâncă repede sunt atinși de sindromul iepurelui: sex rapid cu ejaculare precoce).

_______________________________________________________________

Eu fac coșuri

Alimentația, stresul și medicamentele nu sunt vinovate decât de 10% din cazurile de acnee juvenilă. Pentru restul treaba e hormonală (și ereditară). Dacă îți interzici să mai mănânci ciocolată sau să mai bei cafea până la sfârșitul zilelor nu înseamnă că pielea ta se va face fină ca în timpurile când erai bebeluș. PROFIL PSI: agresiv. DE FĂCUT: săpun cu PH neutru, deci multă igienă, iar la fete chiar un consult ginecologic și un tratament cu antibiotice sau anticoncepționale.

________________________________________________________________

Eu mă constip!

Ai, ai, ai! Cauzele sunt multiple și variate: hormonale (de exemplu, fetele se constipă adesea înainte de menstruație), psihologice (stres, schimbări bruște de mediu cum ar fi plecările din oraș, mecanice (ai stat prea mult timp pe canapea urmărind Gossip Girl), digestive (nu bei destulă apă, mănânci prea multă ciocolată, alimentația ta este prea săracă în fibre). PROFIL PSI: narcisist. DE FĂCUT: exprimă-te. Vorbește despre angoasele tale, despre resentimentele tale, chiar dacă ți se pare că o faci degeaba. Mănâncă la ore regulate pentru a condiționa buna funcționare colo-rectală și nu lăsa să treacă fără rezultat momentul bun. Mergi pe jos (mersul ajută la masarea mușchilor netezi ai tubului digestiv). La trezire, bea un pahar mare de apă pentru a stimula reflexul gastro-colic. Și mai ales, mănâncă fibre (pâine integrală). Dacă lucrurile sunt grave, fă-ți un ceai de crușin și așteaptă-te la urmări imediate.

În categoria Adolescenți, Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică, Vârstnici | Etichete , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Educație sexuală

ARTA DE A FACE SEX

Ce trebuie să știi la începutul vieții sexuale

În urma numeroaselor solicitări și întrebări primite de la cititori am luat decizia de a scrie despre ceea ce este esențial de știut atunci când începem viața sexuală și pentru mai târziu.

Pentru a avea o viață sexuală plăcută și deloc traumatizantă, este important ca înainte de a iniția raporturile sexuale să ne informăm temeinic despre avantajele și dezavantajele diferitor metode și tehnici care pot fi utilizate.

1. Fertilitatea

Cele mai eficiente metode contraceptive sunt pilulele și prezervativul.

Când este mai recomandat să folosim setul de pilule contraceptive și prezervativul:

  • Atunci când te afli într-o relație stabilă, iar partenerul este monogam (nu întreține acte sexuale în afara relației cu alți parteneri), dar din diferite motive (este prea devreme, la o vârstă prea fragedă sau nu te poți baza pe faptul că partenerul îți va fi alături în cazul apariției unui copil etc.) consideri că nu este momentul potrivit pentru a avea un copil, este mai indicat să utilizezi pilule contraceptive, recomandate de către medicul de familie sau ginecolog, care ți se potrivesc cel mai bine.
  • Este esențial să folosești prezervativul atunci când tu sau partenerul întrețineți relații sexuale cu un număr mai mare de parteneri (mai mult sau mai puțin cunoscuți), din cel puțin două rațiuni: previne apariția unei sarcini nedorite și te protejează de contactarea unei boli cu transmitere sexuală (BTS).

Prezervativul

Trebuie ținut într-un loc uscat. Cu cât este mai expus la elementele precum aer, căldură, lumină, cu atât este mai posibil ca acesta să se rupă. Cel mai indicat este să fie ținute într-o cutie mică, care le va ține la distanță de orice obiect ascuțit și nu numai.

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl țineți minte atunci când cumpărați lubrifianți este acela că lubrifianții pe bază de ulei deteriorează prezervativele din latex.

Dacă se întâmplă să folosești prezervativul destul de rar, atunci este mai bine să exersezi cu un castravete sau o banană, pentru a te deprinde cu modul delicat în care acesta trebuie utilizat, cu atenție pentru a nu se rupe sau zgâria atunci când se aplică.

Metoda cea mai sigură este să folosești prezervativul atunci când penisul se află în erecție, deoarece bărbații secretă o cantitate mică de lichid atunci când sunt excitați. Dacă lichidul dinainte de a ejacula reușește să ajungă în vaginul unei femei, aceasta poate rămâne însărcinată.

a) Cum se pune prezervativul?

După ce despachetezi prezervativul, ai grijă ca acesta să nu se rupă când desfaci ambalajul. Nu folosi dinții pentru a-l desface.

Înainte de a pune prezervativul identifică care este partea interioară (partea care va atinge penisul) și care este cea exterioară, atunci când rulezi inelul acestuia. Opțional poți pune o picătură sau două de lubrifiant pe bază de apă în interiorul prezervativului, pentru a crește sensibilitatea și plăcerea bărbatului. Totuși, dacă folosești prea mult lubrifiant este mult mai probabil ca acesta să alunece de pe penis, în timpul actului sexual.

Pentru un bărbat fără circumcizie, trebuie să tragi în jos prepuțul înainte de a pune prezervativul.

Poziționati prezervativul pe partea de sus a penisului aflat în erecție, în timp ce țineți vârful acestuia între degetul mare și arătător. Procedând astfel veți lăsa un spațiu mic (cam 1 cm) în vârful prezervativului unde se va depune sperma. Dacă strângeți vârful prezervativului atunci când îl puneți, minimizează adunarea bulelor de aer, care pot duce la ruperea lui în timpul actului sexual.

Rulați prezervativul până la baza penisului folosind cealaltă mână, nu cea cu care țineți vârful lui.

Folosiți pentru partea din exterior a prezervativului lubrifianți pe bază de apă dacă acesta este din latex.

b) Cum se dă jos prezervativul?

După actul sexual, retrageți penisul înainte de a deveni moale, în timp ce țineți prezervativul de la bază. Pe măsură ce acesta revine la forma inițială, prezervativul nu se mai potrivește perfect, iar sperma se poate scurge din interiorul său. Ținând prezervativul de la bază, vă veți asigura că acesta nu va râmâne în urmă atunci când penisul se retrage din vagin.

Imediat după aceea aruncați prezervativul folosit și spălați penisul cu apă și săpun. Nu refolosiți prezervativul.

Ce dăunează fertilității bărbaților

Masturbarea – nu are un efect negativ asupra fertilității unui bărbat. Sperma este produsă în continuu în testicule la o rată de aproximativ 200 de milioane de spermatozoizi pe zi. Deși milioane de spermatozoizi sunt eliberați la fiecare ejaculare, încă alte milioane se produc în continuare. În anumite cazuri, atunci când bărbatul are un număr mai mic decât în mod normal de spermatozoizi, poate dori să renunțe la masturbare în perioada în care partenera sa este fertilă (în preajma perioadei de ovulație), dacă dorește ca aceasta să rămână însărcinată. Totuși, un bărbat care eliberează cantitatea mai sus menționată de spermatozoizi, nu va deveni mai puțin fertil datorită masturbării.

Totuși, sunt anumite cauze legate de stilul de viață care pot cauza temporar infertilitate la bărbați. Vom descrie în continuare factorii care pot contribui la infertilitate masculină:

Mersul pe bicicletă -presiunea exercitată pe scaunul bicicletei în timpul mersului poate afecta vasele de sânge, nervii și scrotul. Acestea pot cauza disfuncții erectile și infertilitate. Pentru a reduce acest risc atunci când mergeți pe bicicletă: luați pauze frecvente, folosiți pantaloni scurți speciali (căptușiți) și scaunul trebuie reglat în unghiul cel mai adecvat.

Drogurile – fumatul frecvent de marihuana, cât și cocaină, pote reduce dramatic numărul de spermatozoizi.

Stresul emoțional – poate interfera cu acel hormon care produce sperma.

Supraîncălzirea testiculelor- atunci când testiculele se încălzesc foarte tare, dezvoltarea spermei poate fi afectată: dacă petreceți o perioadă mai mare de timp într-o cadă cu apă fierbinte sau la saună poate scădea fertilitatea masculină.

Fumatul – adesea bărbații care fumează produc adesea spermatozoizi mai slabi, care mor mai repede și care nu pot înota.

Un bărbat și o femeie fără probleme de fertilitate și cu vârsta sub 30 de ani, au șanse de 25% de a avea o sarcină la fiecare ciclu menstrual.

Pentru femeile sub 30 de ani, se estimează că șansele de a rămâne însărcinată sunt de 20-30% dacă bărbatul nu are probleme de fertilitate. Fertilitatea unei femei se diminuează odată cu înaintarea în vârstă, începând în jurul vârstei de 27 de ani. Infertilitatea nu este doar o problemă feminină, deoarece afectează și bărbații și femeile în mod egal. Dacă încerci să rămâi însărcinată în mod activ, timp de un an, este recomandat să consultați un doctor pentru un tratament de infertilitate. Dacă femeia are peste 35 de ani, poate consulta doctorul după 6 luni în care nu a reușit să rămână însărcinată.

 O femeie se naște cu toate ouăle pe care le va avea vreodată.

Femeile se nasc cu un anumit număr de ovule, aproximativ 2 milioane, pe care le eliberează lunar, unul câte unul și mai rar câte două, în timpul ovulației. Dintre acestea, abia 450 ajung la maturitate și sunt viabile pentru fecundare. Restul mor înainte de a ajunge la maturitate. Cu cât mai mare este rezerva de ovule cu care se naște, cu atât mai mari sunt șansele femeii de a rămâne însărcinată de-a lungul vieții. Când ajunge la 30 de ani, o femeie este îndreptățită să intre într-o criză a vârstei, întrucât mai are abia 8 -12% din totalul ovulelor pe care le-a avut odată. La 40 de ani însă, situația este și mai dificilă: doar 3% din ovule i-au mai rămas. Acest ciclu continuă până la menopauză când încetează să mai elibereze ovule.

Sperma rămâne în viață în corpul unei femei până la 5 zile după actul sexual

Acest lucru se întâmplă atunci când o femeie se află în cea mai fertilă fază a ciclului menstrual. Perioada de timp pentru ca sperma să poată suprviețui în corpul unei femei depinde de intervalul în care se află în ciclul menstrual. Dacă o femeie se află în perioada ovulației, aceasta poate supraviețui timp de 5 zile.

 Dacă bărbatul se retrage înainte de a ejacula, femeia nu va rămâne însărcinată. Fals

 Bărbatul secretă o cantitate mică de fluid atunci când este excitat, care conține cantități mici de spermă. Dacă bărbatul se retrage înainte de a ejacula ca și metodă de prevenire a unei sarcini, femeia poate totuși rămâne însărcinată datorită spermei conținute în acest fluid care poate fertiliza ovulele. Retragerea este o metodă de contracepție pe care nu ne putem baza.

 De ce este importantă fertilitatea?

Deoarece actul sexual dintre o femeie și un bărbat poate produce o nouă viață, iar menținerea unui raporturi sexuale de tip penis-vagin începe odată cu responsabilitatea de contracepție. Metodele de contracepție variază de la abstinență până la dispozitive contraceptive sau medicamente. Orice metodă vei alege, în final ești responsabil pentru înțelegerea modului în care corpul tău funcționează și luarea unor decizii responsabile.

Dacă ești homosexual sau lesbiană, vei avea mai puține probleme în privința prevenirii unei sarcini în raporturile sexuale pe care le întreții.

Totuși. cunoașterea acestor detalii despre fertilitate poate fi totodată:

  1. utilă pentru înțelegera modului în care funcționează corpul tău;
  2. critică, dacă decizi că îți dorești un copil.

IMPORTANT

După ce ajunge la vârsta de 40 de ani, șansele unei femei de a rămâne însărcinată lunar sunt sub 5%. Pe măsură ce o femeie înaintează în vârstă fertilitatea ei scade, cel mai notabil de la jumătatea anilor 30, iar ulterior după vârsta de 40. Totuși sunt foarte mulți factori care pot contribui la șansele unui cuplu de a concepe un copil, iar fertilitatea este influențată destul de mult și de genetică.

 2. Anatomia sexuală feminină

Organele genitale externe la femei

Vulva, labiile și clitorisul

Vulva este organul sexual feminin. Organele sexuale externe cuprind: muntele lui Venus, formațiile labiale și organele erectile, constituite din bulbi vestibulari, clitoris și corpusculii tactili speciali ai labiilor mici. Din perspectiva fiziologică, vulva protejează orificiul uretral și actul micțiunii, labiile dirijând jetul urinar. În actul sexual, labiile constituie o prelungire a canalului vaginal. Prin sensibilitatea tactilă predominantă a labiilor mici, acestea se constituie ca zonă erogenă, oferind senzații foarte plăcute femeii. Vulva poate avea mai multe poziții anterioară (la aproximativ 80% din femei), verticală sau posterioară. Topografia vulvei este foarte importantă pentru relația sexuală.

Muntele lui Venus este denumirea care provine din limba latină de la Dealul lui Venus (zeița romană a iubirii) și se prezintă ca o proeminență triunghiulară, cu vârful în jos și baza în sus, situată înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari; la pubertate se acoperă de păr mai gros, spiralat, care se continuă numai pe fața laterală a labiilor mari, oprindu-se la comisura posterioară a labiilor. Sub tegument se află țesut adipos. Este o zonă cu o sensibilitate crescută sexuală ce îi conferă un caracter erogen și protejează osul pubian de la impactul actului sexual.

Formațiunile labiale sunt pliuri tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. În funcție de dimensiuni și topografie, se delimitează labiile mari și labiile mici.

Labiile mari sunt două proeminențe longitudinale formate din două pliuri cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea perineului anterior. Din perspectiva anatomică sunt echivalentul scrotului de la bărbat. Acestea sunt, de obicei, acoperite cu păr pubian și conțin țesut fibroelastic, țesut adipos, vase, nervi și numeroase glande sebacee și sudoripare și a fost sugerat faptul că mirosul acestora este foarte excitant.

Labiile mici sunt buzele interioare ale vulvei, părți subțiri de țesut din interiorul labiilor superioare care învelesc și protejează vaginul, uretra și clitorisul. Aspectul labiilor mici poate varia foarte mult, de la buze mici, care se ascund între interiorul labiilor superioare sau mari care ies în evidență. Metafora cea mai comună pentru labiile mici este asemănarea cu o floare. Atât în interior, cât și în exterior labiile mici sunt destul de sensibile la atingere și presiune.

Uretra a cărei deschidere se află imediat sub clitoris. Nu este relevantă pentru sex sau reproducere, ci este locul de trecere pentru urină. Uretra este conectată la vezica urinară. Deoarece este atât de aproape de anus, femeile ar trebui ca întotdeauna să se șteargă din față spre spate, pentru a evita infectarea vaginului și uretra cu bacterii.

Himenul este prezentat în imaginea alăturată ca zona dintre labiile mici. De sus în jos poate fi văzut foarte clar clitorisul, deschiderea uretrei, și deschiderea vaginală. A, B, și C arată deschideri vaginale cu un himen normal, o membrană care acoperă parțial deschiderea. Himenul este tradiționalul simbol al virginității, deși fiind o membrană foarte subțire, se poate rupe prin practicarea unor exerciții fizice intense (antrenamente, jogging etc.) sau prin inserarea unui tampon. Imaginea D prezintă un himen neperforat care închide complet vaginul, aceasta este afecțiune rară, care necesită intervenție chirurgicală pentru a asigura un flux normal al sângelui o dată cu începerea menstruației. Imaginea E prezintă un vagin post-partum (al unei femei care a dat născut).

Perineul este o întindere scurtă a pielii începând cu partea de jos a vulvei și se extinde până la anus. Perineul femeilor se rupe adesea în timpul nașterii pentru a facilita ieșirea copilului, iar acest lucru este aparent normal. Unii doctori pot tăia preventiv perineul, pe motivul că ruperea poate fi mai dăunătoare decât folosirea unui bisturiu precis, dar statisticile arată că, de fapt, tăierea perineului poate crește potențialul pentru infecție.

 Organele erectile ale vulvei prin structura și funcționalitatea lor, participă la crearea unei senzații plăcute și realizarea actului sexual. Ele sunt reprezentate de clitoris, corpusculii tactili ai labiilor mici și bulbii vestibulari și fac parte din zonele erogene ale femeii.

Clitorisul, după cum se poate vedea în imaginea de mai sus, este un oval alb mic între partea de sus a labiilor mici și glandul clitorisului (este un mic tubercul de 0,5 cm, rotund, având în structura sa țesut erectil, spongios și foarte senzitiv). Numai vârful glandului sau a clitorisului sunt prezentate extern, dar organul în sine este alungit și ramificat în două părți, care se extind în jos, de-a lungul marginii deschiderii vaginale spre perineu. Astfel, clitorisul este mult mai mare decât consideră majoritatea persoanelor, lungimea sa este în general de 5-7 cm: 2-3 cm pentru rădăcină, 2-3 cm pentru corp și 0,5-1 cm pentru glad (în hermafroditism, clitorisul poate simula un penis). Glandul clitoridian sau vârful extern al cltorisului este protejat de prepuțul sau glandul clitoridian, o acoperire de țesut similar cu prepuțul de la organele sexuale masculine. La unele femei, glandul clitoridian este foarte mic, iar alte femei pot avea clitoris mai mare pe care glandul clitoridian nu îl acoperă complet. În timpul excitației sexuale, clitorisul se poate prelungi și glandul clitoridian se retrage pentru a-l face mai accesibil.

Bulbii vestibulului sunt organe erectile situate pe părțile laterale ale deschiderii vaginului în baza labiilor mici, reprezentând formații analoage cu corpul spongios al uretrei de la bărbat. Au o lungime de aproximativ 4 cm și 1-2 cm lățime. Cei doi bulbi se unesc înaintea uretrei prin extremitățile lor anterioare, luând aspectul general de potcoavă cu concavitatea spre posterior. Extremitățile lor posterioare, mai voluminoase, contribuie la erecție, alături de mușchiul constrictor al vaginului, la îngustarea ostiului vaginal și exprimarea glandelor Bartholin. Țesutul erectil ce intră în constituția acestora este legat de cel al clitorisului, explicându-se astfel senzația erotică provocată prin atingere.

 Organele genitale interne la femei

Vaginul, uterul, ovarele și punctul G

Vaginul se întinde de la deschiderea vaginală până la colul uterin, deschiderea către uter. Vaginul servește ca un receptacul pentru penis în timpul actului sexual, și ca și un canal prin care trece copilul la naștere, în timpul travaliului. Canalul vaginal este în medie de 3 cm lungime, posibil 4 cm la femeile care au născut. El poate părea destul de scurt în raport cu penisul, dar în timpul excitării sexuale cervixul se va ridica, iar fornixul se poate extinde sus în corp, atât cât este necesar pentru a primi penisul. După actul sexual, contracția vaginului va permite cervixului să se relaxeze în interiorul fornixului, care atunci când este relaxat seamănă cu un bol perfect pentru umplerea cu materialul seminal.

În fiecare parte a deschiderii vaginale sunt glandele lui Bartholin, care produc cantități mici de lichid lubrifiant, pentru a păstra umezeala labiilor interioare în timpul excitării sexuale. În continuare găsim glandele himenului care secretă lichid lubrifiant pentru întreaga lungime a canalului vaginal.

Punctul G sau Punctul Gräfenberg încă mai face obiectul unor dezbateri despre existența și scopul său. În imaginea alăturată, se artă că punctul G este de fapt regiune cunoscută sub numele de glandele Skenes. În ciuda controverselor, este un fapt care rămâne în picioare: sunt multe femei care pretind că presiunea exercitată pe această regiune a vaginului este extrem de placută și poate duce la ejaculare feminină. De obicei, este suficientă folosirea a două degete și deoarece punctul este adânc în țesut, este necesară puțină presiune. De asemenea, datorită faptului că glandele Skenes sunt alături de vezica urinară, unele femei pot constata că presiunea crescută crează o senzația similară nevoii de a urina.

Colul uterin este deschiderea către uter, care variază în diametru de la 1 mm la 3 mm, în funcție de perioada din timpul ciclui menstrual în care este măsurată. Colul uterin este uneori acoperit cu mucus cervical pentru a proteja colul de infecții; în timpul ovulației, acest mucus devine un lichid subțire care permite trecerea spermei.

Uterul este principalul organ de reproducere feminin. Căptușeala interioara a uterului este numit endometru, care crește și se modifică în timpul ciclului menstrual pentru a se pregăti să primească un ovul fecundat sau elimină un strat la sfârșitul fiecărui ciclu menstrual, în cazul în care fertilizarea are loc. Uterul este căptușit cu mușchi puternici pentru a împinge copilul în timpul nașterii.

Ovarele îndeplinesc două funcții: producerea de estrogen și progesteron (hormonii sexuali feminini) și producerea de ovule mature. La naștere, ovarele conțin aproape 2 milioane de ovule, iar acestea sunt toate pe care le va avea vreodată. Cu toate acestea, sunt mult mai mult decât este necesar, deoarece în timpul unei vieți va avea aproximativ 500 de cicluri menstruale. După maturare, un singur ovul se deplaseaza în jos pe trompa uterină, o călătorie de 3 sau 4 zile (aceasta este perioada în care o femeie este fertilă și poate apărea sarcina). Ovulele care nu sunt fecundate sunt expulzate în timpul menstruației.

Foliculina este hormonul specific sexului feminin, fiind produse de celulele situate în ovar. Secreția de foliculină (estrogeni)  începe din viața fetală, scăzând după naștere, după care secreția estrogenică reapare în perioada dinaintea pubertății ca rezultat al stimulării gonadotrop-hipozfizare. Secreția de foliculină atinge două maxime: în momentul ovulației (cea de-a 12-14 zi a ciclului menstrual) și spre a 21 zi a aceluiași ciclu. Celulele din centrul ovarului produc în cantitate mică hormoni masculini (andorgeni) în tot timpul vieții sexuale și după menopauză. Hormonii androgeni cresc libidoul și confortul sexual.

De ce este importantă cunoașterea anatomiei unei femei?

Indiferent că ești femeie sau bărbat care dorește să întrețină raporturi sexuale cu o femeie, cunoașterea anatomiei sexuale feminine este unmust have în viața ta sexuală. Anatomia sexuală a femeii nu este un mister numai pentru unii bărbați, dar și anumite femei sunt în întuneric atunci când vine vorba despre cunoașterea propriilor organe genitale. Ca și femeie, cunoașterea felului în care îți poți oferi singură plăcere te poate ajuta la comunicarea preferințelor individuale partenerului. Ca și persoană care face dragoste cu o femeie, a învăța despre anatomia sexuală feminină îți poate oferi un avans notabil în succesul de a-i oferi plăcere, așa cum își dorește.

 Cât durează în medie orgasmul la femei?

Orgasmul la femei durează în medie între 5-10 secunde, în timp ce la bărbați durează 3-5 secunde. Ambele sexe experimentează contracții de 0,8 secunde, în special în organele genitale și mușchii sfincterului rectal.

Când o femeie are orgasm are contracții ale vaginului, uterului și anusului

Atunci când are orgasm, femeia experimentează o serie de contracții musculare ritmice. Primele contracții vor fi mai apropiate, iar apoi vor scădea în intensitate și frecvență pe măsură ce orgasmul se diminuează. Aceste contracții apar în uter, vagin și adesea în mușchii sfincterului anal. De asemenea, poate simți cum se contractă mușchii întregului său corp, odată cu creșterea pulsului și a respirației. Un orgasm feminin intens poate avea în exces 12 contracții.

Clitorisul este format din același țesut ca și capul penisului

Te poate surprinde faptul că organele sexuale feminine și masculine sunt identice până când fetusul împlinește 3 luni. După acest moment, celulele care devin scrot la băieți, devin vulvă la femei, iar celulele care devin capul penisului la bărbat, devin clitoris la femei.

Clitorisul este situat între labiile interioare

Clitorisul este adesea cel mai sensibil loc erogen pentru o femeie și este situat între labiile interioare, după cum este prezentat în desenul de mai sus. Preferințele femeilor variază în ceea ce privește modul de stimulare al clitorisului, ceea ce înseamnă că pentru a afla ce îți provoacă cea mai mare plăcere, ar trebui să experimentezi (pe tine) sau să întrebi (partenerul) pentru a afla ce funcționează cel mai bine în cazul tău.

Este posibil ca o femeie să ejaculeze?

Da. Uneori când o femeie este stimulată, în mod special în punctul G, aceasta poate ejacula o cantitate de fluid care este similară cu cea produsă de prostata bărbatului. Totuși anumite persoane care nu cunosc aceste detalii pot crede că acest fluid este de fapt urină, dar ejacularea feminină nu este cu siguranță urină. Ejacularea este produsă în primul rând de glandele Skenes. Te poți aștepta la o frenezie totală în aceste momente, din partea femeii.

Unele femei nu au un strat al himenului care se întinde sau se rupe la primul contact sexual

Nu toate femeile se nasc cu un himen intact, iar celelalte își pot întinde sau rupe himenul în timp ce practică activități fizice intense, sport, echitație, mersul pe bicicletă, folosirea unui tampon sau orice alt fel de activități care nu implică sex. Astfel, mitul conform căruia poți să îți dai seama dacă o femeie este virgină sau nu, dacă himenul său este intact este fals. Acestea fiind spuse, stratul himenului este o întindere a pielii cu mici găurele, în general (vezi imaginea de mai sus), care acoperă intrarea în vagin. Dacă himenul este intact, atunci când va avea primul contact sexual poate fi dureros și poate cauza sângerare atunci când se întinde. Acest fapt este perfect normal și nu este un motiv de alarmă. Totuși, dacă actul sexual este dureros din alte motive, poți încerca să mărești lubrifierea artificială și să mergi la ginecolog.

IMPORTANT

În timpul orgasmului clitorisul unei femei se retrage înapoi și în interior. Pe măsură ce femeia devine din ce în ce mai excitată, axul ei clitoridian crește și se întărește, totuși în timpul fazei de platou, clitorisul începe să se retragă, iar atunci când a avut un orgasm clitoriul se retrage complet. După orgasm, clitorisul coboară înapoi la starea lui normală.

 2. Anatomia sexuală masculină

Organele genitale externe la bărbați

Penisul și scrotul

Penisul și scrotul sunt organele genitale externe masculine.Penisul poate fi circumcis, necircumcis, în stare erectă (înainte de iniția actul sexual) sau flască (după raporturi sexuale și de obicei).

Glandul este capul penisului și este adesea acoperit de prepuț, atunci când nu se află în stare erectă, decât dacă este la bărbați care au avut o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea prepuțului (circumcizie). Glandul este extrem de sensibil, la fel ca și coroana care conectează glandul de baza penisului.

Coroana este o creastă de carne care delimitează capul penisului de trunchiul său.

Frenul este o bucată subțire de carne care se află pe partea inferioară a penisului și unește corpul acestuia de gland.

Prepuțul este acea rolă de piele care acoperă capul penisului. Acesta este bogat în terminații nervoase. Excizia chirurgicală (îndepărtarea) a prepuțului la bărbați se numește circumcizie.

Uretra este deschiderea de la vârful penisului, pentru a permite trecerea urinei și a lichidului seminal.

Smegma este o substanță cu textura de brânză secretată de glandele de pe fiecare parte a frenulul la barbati fără circumcizie.

Scrotul este un sac care atârnă în spatele penisului și conține în interior testiculele, glandele sexuale masculine. Funcția scrotului este de a menține testiculele la aproximativ 34 C, aceasta fiind temperatura la care testiculele produc spermatozoizi cel mai eficient.

 Organele genitale interne la bărbați

Testicule, prostata și corpul cavernos

Testicule,glandele sexuale masculine sunt prezentate ca cele două testicule învelite în scrot pentru a produce sperma si testosteronul. În fiecare testicul sunt un kilometru de canale denumite și tuburi seminifere (organele care generează sperma). Fiecare testicul produce aproximativ 150 de milioane de spermatozoizi la fiecare 24 de ore.

Epidemul sau locul unde este produsă sperma la nivelul tuburilor seminifere mature. Sperma așteptă aici până la ejaculare sau emisii nocturne.

Ductele deferente se întind de la epididim la veziculele seminale. Acestea sunt conductele care sunt tăiate în cursul procedurii chirurgicale cunoscute sub numele de vasectomie.

Vezicule seminale sunt cele care produc material seminal, un lichid care activează și protejează spermatozoizii după ce aceștia părăsesc penisul în timpul ejaculării.

Glanda prostatei este cea care produce un lichid ce intră în compunerea lichidului seminal. Aceasta etanșează canalul uretrei și o separă de vezica urinară, prevenind astfel amestecarea urinei cu sperma, fapt care ar putea dezechibra valoarea pH-ului cerută de spermatozoizi.

Corpul cavernos este prezentat prin cele două corpuri de țesut spongios erectil de fiecare parte a penisului, care se umflă cu sânge din arterele penisului, producând astfel erecția.

Canalul ejaculator este calea prin glandele seminale, prin care sperma călătoreste în timpul ejaculării.

Glandele lui Cowper sunt glandele mici situate sub prostată, care secretă o cantitate mică de lichid înainte ejaculare și de a avea orgasm. Acest lichid neutralizează aciditatea în uretră.

 De ce este importantă anatomia sexuală masculină?

Indiferent dacă ești bărbat sau femeie (care dorește să inițieze raporturi sexuale cu un bărbat) cunoașterea anatomiei sexuale masculine este un must have în viața sexuală. Contrar perspectivei generale, nu toți bărbații au aceleași preferințe pentru modul în care preferă să fie atinși. Ca și bărbat, cunoașterea felului în care îți poți oferi singur plăcere te poate ajuta la comunicarea preferințelor individuale partenerei. Ca și persoană care face dragoste cu un bărbat, a învăța despre anatomia sexuală masculină îți poate oferi un avans notabil în succesul de a-i oferi plăcere, așa cum își dorește.

 Cel mai adesea mărimea unui penis în erecție este de 12-17 cm

Atunci când penisul se află în stare erectă, 9 din 10 bărbați au dimensiuni de la 12-17 cm. Majoritatea bărbaților își fac griji în privința dimensiuni penisului lor, dar în realitate nu dimensiunea e cea care contează, ci mai degrabă tehnica pe care o folosesc. Oamenii preferă dimensiuni și grosimi diferite oricum, iar altor persoane chiar nu sunt interesate de mărime. Din moment ce nu poți schimba cu adevărat dimensiunea penisului tău fără o intervenție chirurgicală, cea mai bună opțiune este să accepți și să iubești ceea ce ai și să te concentrezi pe învățarea și deprinderea acelor tehnici care îți provoacă ție și partenerei plăcere. Probabil astfel vei vedea că vei primi puține reclamații cu această abordare, indiferent ce dimensiuni ai.

Când unui bărbat îi este frig, testiculele se ridică către tors

Atunci când unui bărbat îi este frig (înoată în apă rece sau este afară în frig), testiculele sale se ridică către tors. Acest fapt se întâmplă deoarece producerea spermei are loc în testicule la 4 sau 5 grade sub temperatura esențială a corpului. Dacă este prea cald sau prea frig, producția de spermă e compromisă. Funcțiile mușchiului cremaster de a trage testiculele mai aproape de corpul bărbatului, pentru a le încălzi când e rece sau de a le relaxa pentru a coborî testiculele departe de corpul fierbinte al bărbatului sau în medii călduroase.

Orgasmul uscat este orgasmul masculin fără ejaculare

Deși majoritatea bărbaților ejaculează atunci când au un orgasm, uneori ejacularea este absentă în cazul băieților care se află în perioada dinaintea pubertății și a bărbaților cu boli de prostată, măduva spinării sau leziuni ale nervilor. Mai frecvent întâlnită este prezența unei cantitate reduse de spermă la ejaculare, pe măsură ce un bărbat îmbătrânește sau dacă a ejaculat de mai multe ori într-o perioadă scurtă de timp.

De obicei, bărbatul ejaculează aproximativ o linguriță de lichid seminal

Așa cum cantitatea variază de la bărbat la bărbat, la fel și culoarea, textura, gustul, mirosul și intensitatea cu care iese din corp atunci când ejaculează. Aceste calități ale lichidului seminal sunt infuențate în cea mai mare parte de genetică: totuși, se spune că ceea ce mănâncă un bărbat poate avea un efect asupra aromei lichidului seminal (scorțișoară, mentă sau lămâie).

10% din ceea ce ejaculează un bărbat este constituit din spermatozoizi

Deși cu fiecare ejaculare bărbatul eliberează o anumită cantitate de lichid seminal, numai 10% din acest lichid este constituit din spermatozoizi, iar cealaltă parte de 90% mai este denumită și plasma seminală și conține aproximativ 30 de substanțe care variază ca și cantitate în funcție de bărbat. O parte din plasma seminală produsă de către veziculele seminale asigură hrana pentru lichidul seminal sub formă de zaharuri. O altă parte este produsă de către glanda prostatei pentru a proteja lichidul seminal de mediul cu aciditate crescută al vaginului și uterului. Totodată, cealaltă parte este produsă de către glandele lui Cowper pentru a asigura lubrifierea în uretra bărbatului, pentru a grăbi alunecarea lichidului seminal.

Consumarea mai multor lichide nu va crește cantitatea de lichid seminal pe care bărbatul o ejaculează

O modalitate prin care bărbatul poate crește cantitatea de fluid este de a aștepta mai mult timp între ejaculări și de a crește capacitatea de control asupra ejaculării, ambele vor contribui la creșterea volumului înainte de a avea orgasm. Pentru a crește controlul asupra ejaculării, aducându-se aproape de punctul de a avea un orgasm și apoi devenind mai temperat. Deoarce corpul se pregătește să ejaculeze de fiecare dată când se apropie de orgasm, iar prin a se retrage de câteva ori exact cu puțin timp înainte de a avea orgasm, corpul său va mări cantitatea de fluid pentru momentul în care în sfârșit își permite să ejaculeze. De asemenea, procedând în acest mod bărbatul va crește intensitatea atât a propriei plăceri, cât și a partenerei.

IMPORTANT

Există un moment de unde nu mai există cale de întoarcere chiar înainte de a avea orgasm, când îi este practic imposibil unui bărbat să se oprească pentru a nu ejacula. Deși un bărbat poate învăța să-și controleze timpul de ejaculare, odată ce este la câteva secunde de a ejacula, nu mai poate face nimic pentru a o opri.

Dacă aveți dificultăți în această privință, doriți să învățați tehnici noi sau aveți alte întrebări mă puteți contacta sau puteți face o programare!

Bibliografie

Obstetrică și ginecologie, Conf. univ. dr. Vasile Nițescu, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2002

Boli cu transmitere sexuală (BTS) Lubrifianți pe bază de apă Excesul de foliculină

În categoria Adolescenți, Adulți, Categorii, Părinți, Psihoterapie de cuplu / Sexologie | Etichete , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Râsul și umorul sunt sarea și piperul vieții

Psihologia umorului :huhu

Freud a dezvoltat teorii detaliate despre natura umorului și de ce anumite lucruri sunt mai amuzante decât altele. Una dintre modalitățile de a privi teoria lui în perspectivă este atunci când luăm, spre exemplu, o situație tragică despre care au fost create bancuri, când facem haz de necaz. De ce credeți că oamenii concep bancuri despre asemenea evenimente?

Conform teoriei lui Freud, glumele cu tentă sexuală și agresivă evidențiază ceea ce majoritatea persoanelor consideră a fi comic. În plus, glumele sunt mai amuzante atunci când ostilitățile sunt direcționate către o persoană care ne displace. Umorul ostil poate reduce tensiunea, în special aceea cauzată de evenimentele tragice sau situațiile enervante.

Glumele tendențioase – despre ostilitate și sex – pot oferi un adevărat insight (o nouă perspectivă asupra naturii ascunse a unor lucruri) atât în inconștientul celui care spune gluma, cât și al persoanei căreia i se adresează.

Glumele agresive contribuie la ținerea sub control a dorințelor și sentimentelor agresive, întro manieră adecvată social. Acest tip de glume nu numai că sunt acceptate în societate, dar pot fi chiar încurajate. Spre exemplu, aceasta este o modalitate eficientă de a introduce subiecte inconfortabile în conversație, care mai este cunoscută și sub denumirea de catharsis (descărcare).

De aceea, a spune glume despre evenimente triste sau înfricoșătoare poate fi un mod bun de a reduce stresul cauzat de acel eveniment.

Desigur, glumele sunt mai amuzante când sunt făcute pe seama unei persoane care ne displace. Studiile arată că bărbații consideră că bancurile despre femei sunt mai amuzante decât cele despre bărbați și viceversa.

Un alt argument interesant este că deși la prima vedere a utiliza umorul ostil față de o persoană care este deja ostilă poate înrăutății lucrurile, de fapt reduce ostilitatea acelei persoane și este chiar mai bine primit decât de către o persoană mai relaxată.

Tensiunea reprezintă o parte importantă în umor. Cu cât este mai multă tensiune, cu atât este mai amuzant. De aceea persoanele mai sensibile găsesc că este ceva mai amuzant decât o persoană calmă și relaxată. Spre exemplu, dacă îi spui unei persoane că un șoricel închis în cutie s-ar putea să muște, va considera că este mai amuzant dacă este un șoricel de jucărie în cutie, decât o persoană căreia i se spune că este inofensiv.

Cu toate acestea, râsul are o funcție psihologică foarte importantă, aceea de a ne menține într-o stare mentală sănătoasă.

Cum se manifestă râsul în organsim  :huhu

Așa cum susține și un proverb englezesc râsul este cel mai bun medicament cu multiple avantaje pentru trup și suflet. Printre beneficiile râsului pentru menținerea funcțiilor noastre cele mai vitale, putem enumera atât beneficiile asupra organismului, cât și cele psihice după cum urmează.

  • scade presiunea sângelui, lăsându-vă mușchii relaxați pentru aproximativ 45 de minute, vă solicită plămânii și mărește cantitatea de oxigen în sânge;
  • protejează inima: prin îmbunătățirea funcției vaselor de sânge și crește circulația sângelui, care vă poate proteja împotriva unui atac de cord și alte probleme cardiovasculare;
  • crește sistemul imunitar: descrește hormonii de stres și crește celulele imunitare și anticorpii, îmbunătățind rezistența la boli;
  • anihilează senzațiile dureroase și induce o stare de relaxare: prin eliberarea de endorfine, hormonii secretați de hipotalamus care au o structură chimică analoagă cu cea a morfinei și au efectul de a crește buna dispozitie și de a induce starea de plăcere, alinând durerea și îmbunătățind considerabil starea sufletească;
  • provoacă o reducere notabilă a efectelor stresului: prin stimularea durabilă a sistemului nervos parasimpatic care are o acțiune de încetinire a ritmului cardiac, de diminuare a tensiunii arteriale, de reglare a digestiei, de ameliorare a funcției respiratorii și de control al funcțiilor genitale;
  • stimulează psihicul: ridică o barieră a optimismului împotriva micilor depresii ale vieții cotidiene, acționează împotriva toxinelor psihice și stimulează funcțiile intelectuale;
  • este un exercițiu muscular plăcut pentru cei cărora sportul le repugnă: numeroși mușchi sunt puși în mișcare în timpul râsului, iar unele persoane sunt literalmente zguduite de o izbucnire în hohote de râs și este important de știut că exercițiul muscular activează toate funcțiile noastre vitale, dinamizează corpul și îl întreține, o clasă de boli fiind tocmai rezultatul direct al comodității și inactivității fizice;
  • pentru buna oxigenare a celulelor organismului: prin dinamizarea mușchilor abdominali și toracici, râsul provoacă un salutar masaj al viscerelor și o purificare a organismului și a întregii ființe grație unui aport crescut de oxigen.

Cercetătorii au demonstrat deja că această emoție declanșează uluitoare modificări fiziologice pozitive. Râsul constituie un miraculos mijloc terapeutic! Sănătos, natural și gratuit, el nu prezintă nici contraindicații, nici efecte secundare nedorite.

Indicațiile terapeutice ale râsului  :huhu

Sunetul râsului este de departe mai contagios decât orice tușit sau strănutat. Atunci când râsul este împărtășit, adună oamenii împreună și crește nivelul de fericire și intimitate. Râsul crează întotdeauna o senzație de bunăstare generală, te ajută să te concentrezi și să rămâi în alertă și îți oferă un echilibru la nivel fizic și psihic, numeroase tulburări de sănătate datorate modului nostru defectuos de viața putând fi astfel vindecate într-o manieră cu totul agreabilă. Desigur, o astfel de terapie nu substituie, ci completează tratamentele clasice.

Insomnia – Dacă suferiti de insomnie, veți avea poate placuta surpriză să trăiți o noapte de somn odihnitor după o seară în care v-ați distrat foarte bine. După o seară petrecută râzând, tensiunile lăuntrice au dispărut și sistemul muscular este perfect destins. Veți intra rapid într-un somn profund și de durată. Din acest motiv se recomandă tuturor celor care suferă de insomnie și obișnuiesc să-și petreacă seara în fața televizorului să-și aleagă cu mare grijă emisiunile.

Oboseala – Oboseala este flagelul secolului nostru. Din zece pacienți care consultă un psiholog, opt se plâng că suferă de oboseală cronică, fără ca medicul să poată evidenția vreo cauză organică. Pentru a lupta împotriva oboselii, repausul complet se revelează prea puțin eficace, iar tratamentele de eliminare a oboselii au adesea doar o acțiune temporară. Ajutând pacientul să-și stăpânească stresul, incitându-l să practice un exercițiu terapeutic potrivit se dovedește întotdeauna mult mai benefic. După cum am văzut, râsul produce cel puțin aceleași rezultate ca și exercișiul fizic și astfel permite atenuarea sau chiar eliminarea simptomelor asteniei psiho-fizice.

Durerea – Durerile legate de cauze psihosomatice (precum migrenele, colicile sau durerile musculare) pot din plin profita de efectele curative ale râsului. Aceasta va conduce eventual la suprimarea, cu acordul mediculu, a medicației antialgice, care în cele mai multe cazuri prezintă neplăcute efecte secundare. Pentru a anestezia durerea, râsul acționează în principal pe trei căi:

  1. prin deturnarea atenției: râzând, uităm de durere, care drept urmare nu își mai regăsește decât rareori intensitatea de la început;
  2. râsul crește secreția de endorfine: substanță care alină durerea;
  3. râsul acționează asupra tensiunilor musculare: majoritatea durerilor fiind legate de o prea intensă contracție musculară, sistemul parasimpatic intervine și relaxează mușchii.

Astmul – Într-un mod asemănător tusei, dar infinit mai plăcut, râsul curăță și eliberează căile aeriene superioare, acționând eficace în domeniul patologiei bronhice și pulmonare. Astmul este martorul unei îngustări a calibrului bronhiilor, cel mai adesea ca reacție la o alergie. În timpul crizei, sistemul simpatic predomină, dar râsul ajunge să-i împiedice acțiunea activând la rândul său sistemul parasimpatic, care provoacă de la intrarea sa în funcțiune o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor. Astfel, multe crize de astm cedează ca prin farmec în fața unui acces nebun (dar complet sănătos) de râs.

Constipația – Această afecțiune cu aparență benignă poate conduce pe termen lung la grave probleme: epuizare fizică, tulburări hepatice, dureri de cap, probleme cutanate, iritabilitate, scăderea randamentului intelectual, depresie etc. Utilizarea prelungită a laxativelor poate cauza dependență, conducând chiar la constipație cronică. Râsul intervine ca unul dintre cele mai bune mijloace puse de natură la dispoziția noastră pentru a lupta împotriva constipației, provocând un masaj profund al tubului digestiv. În plus, râsul crește secreția salivei și a sucurilor digestive, favorizând contracțiile stomacale și intestinale. Bolul alimentar fiind mai uniform și mai complet digerat, vitaminele și mineralele sunt mai bine asimilate.

Spasmofilia – Atât de frecventă și de descurajantă, această boală se caracterizează printr-o tendință de manifestare a spasmelor musculare și viscerale datorată unei excitabilități nervoase și musculare anormale. Cauzele sale profunde sunt legate de o predispoziție naturală și un factor declanșant, acesta fiind cel mai adesea stresul. Râsul este el însuși un spasm, dar unul eliberator și tonifiant. Pentru a combate spasmofilia, râsul intervine la două niveluri:

  1. provoacă o furtună biochimică binefăcătoare în zonele cerebrale care sunt conexe cu controlul emoțiilor, conducând la sublimarea anxietății;
  2. în același timp, antrenează o relaxare, la nivel cardiac, muscular și vascular, care va contracara excitabilitatea neuromusculară.

Longevitatea – Astăzi pare bine stabilit că exista strânse relații între simțul umorului și longevitate. Într-adevăr, dacă socotim faptul că stresul este principalul responsabil de îmbătrânirea prematură, ce antidot mai bun am putea găsi?

Cu atât de multă putere de vindecare și reînoire, abilitatea de a râde cu ușurință și frecvență este o resursă imensă și o rezolvare pentru o mulțime de probleme.

Problemele cardio-vasculare – Deși aceste probleme sunt adesea grave și necesită intervenția medicului, anumite tulburări din sfera cardio-vasculară își au originea în leziuni clar localizate, dar uneori nici o cauză organică nu poate fi decelată și se vorbește atunci de tulburări funcționale. Cel mai adesea, manifestările sunt dureroase, iar stresul joacă încă o dată rolul personajului negativ. Pentru toate aceste tulburări funcționale, acțiunea preventivă și curativă a râsului este utilă, deoarece acesta scutură în mod benefic sistemul neuro-vegetativ și întreaga sferă cardio-vasculară. La început, respirația și ritmul cardiac se accelerează, dar curând sistemul parasimpatic preia controlul: mușchii se relaxează, tensiunea arterială diminuează, iar inima încetinește ritmul. Pe de altă parte, râsul intervine eficace în metabolismul colesterolului datorită stimulării activității hepatice și creșterii schimburilor pulmonare, două mecanisme care contribuie la scăderea procentului de grăsimi sangvine.

Chiar dacă râsul nu se prescrie, doctorii – atât psihologii, cât și medicii – trebuie să știe să-și facă pacienții să surâdă și să râdă în hohote, să-i ajute să-și regăsească atitudinea optimistă și să-i încurajeze să se destindă râzând, fie că aceasta se face printr-un exercițiu direcționat în acest scop, prin lectura de texte umoristice sau prin vizionarea de spectacole.

Umorul ca politică de personal  :huhu

După cum reiese din cele de mai sus râsul are proprietăți excepționale și este esențial pentru menținerea sănătatii fizice și psihice a persoanei. Cum o afacere de succes se bazează în primul rând pe potențialul uman, orice manager își dorește angajați sănătoși și satisfăcuți, eliberați de stres și care dau randament maxim la locul de muncă. De aceea umorul a devenit în țările occidentale o politică de personal foarte apreciată și care aduce numeroase beneficii. Spre exemplu, în Japonia, unele întreprinderi pun la dispoziția angajaților o sală specială, în care tronează portretul angajatorului. În acest mod, orice angajat care simte nevoia, poate să meargă acolo să defuleze, amuzându-se pe seama angajatorului prin intermediul prezenței sale simbolice din ramă, întorcându-se apoi răcorit la postul său.

Se discută foarte mult despre calitățile unui manager de succes, iar simțul umorului este printre caracteristicile preferate de toți angajații. Un șef prea sobru este incomod, greu de abordat și provoacă angajaților o stare de tensiune permanentă, în care aceștia pot comite diferite erori la locul de muncă. Cei mai apreciați lideri sunt cei care au capacitatea de a râde de ei înșiși. Dacă nu ești autoironic din când în când, oamenilor li se pare că ai permanent o critică la adresa lor în timp ce pe tine te consideri perfect. Situațiile hazlii nu trebuie inventate pentru că ele se ivesc la tot pasul în viața cotidiană. Orice șef are o binemeritată poreclă și este maimuțărit de un angajat mai vesel, dar acest lucru nu trebuie privit ca pe o subminare a autorității. Există două posibilități de a reacționa astfel încât angajații să nu considere că șeful lor este un încuiat: ori șeful se preface că nu știe de porecla și nici de glumele care se fac pe seama lui, ori le răspunde cu aceeași monedă, în glumă, câștigând astfel simpatia tuturor.

Ziua Mondială a Râsului :huhu

În prima duminică a lunii mai se sărbătorește anual Ziua Mondială a Râsului, prin organizarea diferitor spectacole și evenimente amuzante. Inițiativa organizării acestui eveniment a fost lansată de către doctorul indian Madan Kataria, savantul care scria în articolul său Laughter-the Best Medicine (1995) despre beneficiile râsului.

Citate despre umor :huhu

Râsul mă destinde: e cel mai bun duşman al sufletelor posace, sterile. (Pavel Crainic în Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii)

Ministrului Finanţelor

Doar râsul nu-l plătim cu bani
Că nu-i impozitat de dânsul,
Dar nu-i exclus ca-n doi-trei ani,
Chiar râsul să-l plătim… cu plânsul. (epigramă de Elis Râpeanu din Trei decenii de epigramă, 1999)

Râsul nu-i deloc un inceput rău al unei prietenii şi este şi cel mai bun sfârşit al ei. (Oscar Wilde)

Umorul constituie o forță. Nimic nu unește mai mult oamenii decât râsul. (Lev Nicolaevici Tolstoi)

Râsul e ca soarele: alungă iarna de pe chipurile oamenilor. (Victor Hugo)

Dintre toate zilele, pierdută e cea în care nu ai râs. (Nicholas Chamfort)

Râsul și umorul sunt sarea și piperul vieții. (Calistrat Hogas)

Râsul este senzația prin care te simți bine în tot corpul, dar o arăți în special într-un singur loc. (Josh Billings)

Râsul este un medicament fără efecte secundare.

De omul care nu râde, ferește-te, căci e rău. Sunt și oameni care nu râd, dar rânjesc; de aceia ferește-te iar căci se aseamănă câinilor care își arată colții gata să te înhațe. (Calistrat Hogas)

Semințele glumei sălășluiesc în mințile tuturor oamenilor, și, deși roadele lor pot fi domolite de rațiune, meditație și bun simț, sunt foarte capabile de a exploda, înflorind deplin, în cugetul celui mai mare geniu. (Josph Addison)

Trebuie să învățați să râdeți. Pentru a ajunge la umorul de calitate, nu vă mai luați prea mult în serios. (Hermann Hesse)

Albina e satirică: înțeapă. Eu am umor: pișc. (Tudor Mușatescu)

Imaginația ne consolează pentru ceea ce nu suntem, umorul pentru ceea ce suntem. (Winston Churchill)

Umorul este agerimea spiritului. (Fiodor Mihailovici Dostoevski)

Râsul este cel mai sigur examen al sufletului omenesc. (Fiodor Mihailovici Dostoevski)

Felul meu de a glumi este să spun adevărul. Aceasta este cea mai nostimă glumă din lume. (George Bernard Shaw)

Cu cât este mai inteligent, cu atâta un umorist are mai puține motive să deformeze realitatea ca să o facă mai semnificativă. (Andre Gide)

Umorul? E un cocktail de revoltă și disperare. (Grigore Moisil)

Umorul este zâmbetul filosofiei. (Kakuzo Okakura)

Umorul este o afirmare a deminității, o declarație a superiorității omului față de tot ceea ce i se întâmplă. (Romain Gary)

Resurse utile:

Care e problema?

Râsul este cel mai bun medicament

Urmăriţi o comedie pentru o „inimă bună” şi lăsaţi de-o parte filmele de groază şi de război

Întregul mapamond serbează Ziua Mondială a Râsului

În categoria Adolescenți, Adulți, Categorii, Copii, Părinți, Psihologia muncii / Resurse umane / Consiliere în carieră, Psihologie clinică, Psihoterapie de cuplu / Sexologie, Vârstnici | Lasă un comentariu

Cum să previi Oboseala Cronică

Semne, simptome, cauze și strategii de lucru

Atunci când situațiile stresante constante te fac să te simți de deziluzionat, neajutorat și epuizat, este posibil să suferi de oboseală cronică. În această stare, problemele par insurmontabile, totul pare sumbru și îți este dificil să te mobilizezi pentru a face ceva, datorită lipsei accentuate de energie resimțită atât în plan fizic, cât și psihic. Efectele oboselii cronice vă pot pune în pericol locul de muncă, relațiile și chiar sănătatea. Dar oboseala cronică poate fi tratată. Îți poți recăpăta echilibrul prin reevaluarea priorităților, făcându-ți mai mult timp pentru tine și căutând sprijinul persoanelor dragi.

Ce este Oboseala Cronică?

Oboseala cronică este o stare de epuizare emoţională, mentală şi fizică cauzată de stres excesiv şi prelungit. Aceasta se produce atunci cand te simti copleșit și îți este imposibil să  satisfaci cererile constante. Pe măsură ce starea de stres se prelungește, vei începe să îți pierzi interesul sau motivaţia care te-au determinat să adopți un anumit rol (angajat, prieten, mamă etc.).

Datorită stării de oboseală cronică se reduce productivitatea, iar resursele de energie și vitalitate scad dramatic, lăsând în urma lor sentimente intense de neajutorare, resentimente, cinism și lipsa speranței, a perspectivei. Spre exemplu, te poți simți ca și cum nu mai ai nimic de oferit.

Majoritatea persoanelor au zile în care se simt plictisite, neapreciate, supraîncărcate, perioade în care zecile de bile cu care jonglăm în aer nu sunt observat, cu atât mai puțin recompensate, când a te ridica din pat dimineața ai nevoie de hotărârea specifică lui Hercule. Totuși dacă te regăsești constant în această situație este posibil să flirtezi cu oboseala cronică.

Ai putea fi pe drumul către epuizare dacă:

  • Fiecare zi este o zi proastă.
  • Activitățile cotidiene de la muncă și de acasă par a fi o pierdere totală de energie.
  • Sunteţi epuizat tot timpul
  • Cea mai mare parte a zilei o petreci cu sarcini pe care le consideri plictisitoare sau copleşitoare.
  • Simți că nimic din ceea ce faci nu contează sau nu este apreciat.

Efectele negative ale epuizării se revarsă peste fiecare domeniu al vieţii, inclusiv familia şi viaţa socială. De asemenea, oboseala cronică poate provoca pe termen lung modificări ale corpului care te fac vulnerabil la boli, cum ar fi răceala și gripa. Datorită numeroaselor sale consecinţe, este important să tratați imediat această problemă.

Confruntarea cu Oboseala Cronică prin Abordarea celor 3 R:

  • Recunoaște – Fii atent la semnele care te avertizează că ai putea suferi de oboseală cronică;
  • Răstoarnă – Este important să reduci consecințele oboselii prin solicitarea suportului unui psihoterapeut specializat, care să îți ofere tehnici eficiente de gestionare a stresului;
  • Rezistență – Creșteți rezistența la stres, având grijă de sănătatea ta fizică și psihică.

Diferența dintre stres și oboseală cronică

Epuizarea poate fi rezultatul inexorabil al stresului, dar nu este acelaşi lucru ca stresul în exces. Stresul, în general, implică surpaîncărcare: prea multe presiuni, sarcini care te solicită intens fizic şi psihologic. Persoanele care se află în situații stresante își pot totuși imagina cum rezolvând anumite dificultăți se vor simți mai bine.

Totuși în cazul în care intervine oboseala cronic, soluționarea acestor dificultăți nu mai este suficientă. Mai specific, a fi epuizat semnifică a avea senzația de gol interior, lipsă de motivație și de putere. Oamenii care se confruntă cu oboseala cronică nu au adesea nici o speranţă că situația lor s-ar putea schimba într-un mod pozitiv. Dacă stresul excesiv se aseamănă cu un înec în apele responsabilităţilor, epuizarea apare atunci când te simți secat, lipsit de energie. O altă diferenţă între stres şi epuizare: deși sunteți adesea conştienți de amploarea situațiilor stresante cu care vă confruntați, totuși nu remarcați starea de epuizare atunci când se apare.

Cauzele apariției Oboselii Cronice:

Există mai multe cauze ale epuizării. În general, epuizarea provine de la activitatea desfășurată la locul de muncă. Dar orice persoană care se simte suprasolicitată şi subevaluată prezintă un risc crescut pentru oboseala cronică (de la angajații harnici, care nu au mai avut un concediu sau o mărire de salariu de doi ani până la persoanele casnice cu trei copii care au nenumărate responsabilități).

 Cauzele care provin de la locul de muncă

  • Simți că ai prea puțin sau deloc control asupra activității tale
  • Lipsa recunoașterii sau a recompenselor pentru munca de calitate
  • Cerințele jobului sunt prea multe sau neclare
  • Desfășori o activitate monotonă sau lipsită de provocări
  • Lucrezi într-un mediu haotic sau cu nenumărate presiuni

Cauzele care provin din stilul de viață

  • Lucrezi prea mult, fără suficient timp pentru relaxare și socializare
  • Prea multe persoane au așteptări mari în ceea ce te privește
  • Asumarea prea multor responsabilități, fără nici un ajutor de la ceilalți
  • Nu dormi suficient de mult
  • Lipsa relațiilor apropiate, de susținere

Cauzele care provin din trăsăturile de personalitate

  • Tendințe perfecționiste; niciodată nu este suficient de bine
  • Perspectiva pesimistă asupra ta și asupra lumii
  • Nevoia de a deține controlul; reticiența de a delega sarcinile
  • Dorința de autorealizare

Semne și simptome

Oboseala cronică este un proces treptat, care are loc pe o perioadă extinsă de timp. Ea nu apare peste noapte, dar te poate învălui dacă nu eşti atent la semnalele de avertizare. Semnele şi simptomele sale sunt subtile la început, dar se înrăutăţesc pe măsură ce trece timpul.

Gândiți-vă la simptomele timpurii ale epuizării ca semne de avertizare sau steaguri rosii, care trebuie să fie tratate, care ne arată că ceva este greşit. Daca sunteți atenți la aceste semne de avertizare timpurie, puteţi preveni o cădere majoră. Dacă le ignorați, veți claca în cele din urma.

Semne și simptome fizice

  • Senzaţie de oboseală prelungită şi senzația de lipsă de energie
  • Imunitate scăzută, stare de rău constantă
  • Dureri de cap frecvente, dureri muscualare și de spate
  • Modificarea apetitului de mâncare și de somn

Semne și simptome emoționale

  • Sentiment de eșec și îndoieli de sine
  • Te simți neajutorat, captiv, învins
  • Detașare, te simți singur pe lume
  • Pierderea motivației
  • Perspectiva asupra vieții e din ce în ce mai cinică și negativă
  • Satisfacție scăzută și sentimentul de împlinire

Semne și simptome comportamentale

  • Retragerea față de responsabilități
  • Te izolezi față de ceilalți
  • Amâni și îți ia mai mult să desfășori anumite activități
  • Folosești mâncare, medicamente sau alcool pentru a putea face față
  • Îți reverși frustrările asupra celorlalți
  • Sari peste anumite activități, întârzii la serviciu sau pleci devreme

Prevenirea oboselii cronice

Dacă recunoști semnele iminente de avertizare pe care le prezinți, amintește-ți că nu va face altceva decât să se agraveze situația atunci când nu este tratată. Dar dacă faci pașii necesari pentru a recăpăta echilibrul în viața ta, poți preveni o cădere majoră.

Sugestii de prevenire a epuizării

  • Începeţi ziua cu un ritual de relaxare. Mai degrabă săriți din pat imediat ce vă treziți, petreceți  cel puţin 15 minute meditând, scriind în jurnal, fâcând exerciții ușoare sau citind ceva care vă inspiră.
  • Adoptați obiceiuri sănătoase de alimentaţie, somn și exerciții fizice. Atunci când avem mese regulate, ne odihnim suficient și ne angajăm în activităţi fizice, avem energia şi rezistenţa necesară pentru a face față cu succes cerințelor vieții.
  • Stabiliți limite ferme. Nu vă extindeți dincolo de limita rezonabilă, de siguranță. Învățați cum să spuneți nu solicitărilor din timpul dumneavoastră. Dacă considerați că acest lucru este dificil, vă reamintesc că a spune nu, vă permite să spuneți da lucrurilor pe care doriţi cu adevărat să le faceți.
  • Luați zilnic o pauză de la tehnologie. Stabiliți o oră în fiecare zi când vă deconectaţi complet. Puneți deoparte laptop-ul, opriţi telefonul şi încetați verificarea adresei de e-mail.
  • Hrănește latura ta creativă. Creativitatea este un antidot puternic pentru epuizare. Încearcă ceva nou, începe un proiect distractiv sau reia un hobby. Alegeţi activităţi care nu au nimic de a face cu munca.
  • Învățați să gestionați stresul. Atunci când sunteţi pe drumul către epuizare, te poți simți neajutorat. Dar de fapt ai mult mai mult cotrol asupra stresului decât ai putea crede.

Recuperarea după oboseala cronică

Uneori este prea târziu pentru a preveni epuizarea, s-a trecut deja de momentul critic. Dacă acesta este și cazul tău, trebuie să tratezi această problemă cu seriozitate. Încercarea de a împinge și mai departe limitele epuizării și de a continua la fel ca până în acest moment nu va reuși decât să provoace daune emoționale și fizice mult mai mari.

Deși sugestiile în ceea ce privește prevenirea epuizării sunt valabile și pentru această etapă, totuși recuperarea necesită parcurgerea unor etape suplimentare.

  1. Încetiniți ritmul. Atunci când ai ajuns deja la capătul puterilor, ajustarea atitudinii în ceea ce privește sănătatea ta nu va rezolva problema. Este necesar să te forțezi să încetinești sau să iei o pauză. Renunță la orice obligații sau activități este posibil. Găsește timp de  odihnă și relaxare, cât și pentru a reflecta și a te vindeca.
  2. Căutați sprijin. Atunci când ajungi în acest stadiu, tendința naturală este de a proteja puțina energie care ți-a mai rămas izolându-te de ceilalți. Totuși familia și prietenii sunt mai importanți ca niciodată în perioadele dificile. Apelează la persoanele dragi pentru sprijin. Simplul fapt de a împărtăși sentimentele tale cu o altă persoană îți poate lua o povară de pe umeri.
  3. Reevaluați obiectivele și prioritățile. Oboseala cronică este un semnal important asupra faptului că ceva în viața ta nu funcționează așa cum ar trebui. Găsește timp pentru a medita asupra speranțelor, țelurilor și viselor tale. Neglijezi ceva ce este cu adevărat important pentru tine? Oboseala cronică poate fi o oportunitate de a redescoperi ce te face cu adevărat fericit și să faci schimbările de rigoare.

Conștientizează care sunt pierderile

Oboseala cronică poartă cu sine destul de multe pierderi, care adesea trec nerecunoscute. Pierderile care nu sunt conștientizate captează o mare parte din energia de care dispui. Ai nevoie de doze uriașe de control emoțional pentru a nu resimți durerea provocată de aceste pierderi. Atunci când recunoști aceste pierderi și îți permiți să plângi, eliberezi energia captivă și te deschizi vindecării.

  • Pierderea idealismului și a viselor cu care ți-ai început cariera
  • Pierderea rolului sau identității, care vine o dată cu jobul tău
  • Pierderea energiei fizice și psihice
  • Pierderea prietenilor, a distracției, a activităților sociale
  • Pierderea stimei de sine, a valorii personale, a sentimentului de control și competență
  • Pierderea bucuriei, a semnificației și scopului care fac viața să merite trăită și îți oferă plăcere în activitate

 Strategii de adaptare la oboseala cronică provocată la locul de muncă

Cea mai eficientă tehnică de a combate epuizarea provocată de activitatea desfășurată este de a renunța să faci ceea ce ai făcut până acum și să începi să faci altceva, indiferent că asta înseamnă să îți schimbi locul de muncă sau să te reprofilezi. Dar dacă aceasta nu reprezintă o alternativă pentru tine, există totuși câteva metode prin care poți să îți îmbunătățești situația sau cel puțin perspectiva asupra lucrurilor.

  • Abordează activ problemele. Adoptă o abordare proactivă, mai degrabă decât una pasivă, față de problemele de la locul de muncă, incluzând și stresul provocat de acestea. Te vei simți mai puțin neajutorat dacă îți exprimi asertiv dificultățile și nevoile. Dacă nu ai autoritatea sau resursele pentru a rezolva problema, atunci poți discuta cu un superior.
  • Clarifică cerințele postului. Solicită-i șefului tău o descriere a cerințelor și responsabilităților actualizată în fișa postului. Indică acele lucruri pe care se așteaptă să le faci, care nu fac parte din fișa postului și vei obține astfel avantajul de a-i demonstra că ai îndeplinit sarcini care depășesc cu mult cerințele postului.
  • Solicită noi atribuții. Dacă ai desfășurat exact aceași activitate de o lungă perioadă de timp, implică-te într-un nou proiect, la un alt nivel, la o altă filială sau la o mașină diferită.
  • Ia-ți timp liber. Dacă oboseala cronică pare inevitabilă, ia-ți o pauză mai mare de la muncă. Du-te în concediu sau folosește-ți zilele de concediu medical, orice care te-ar putea îndepărta provizoriu de acea situație. Folosește acest timp pentru a-ți încărca bateriile și pentru a obține o nouă perspectivă.

Sindromul de Oboseala Cronică

În categoria Adolescenți, Adulți, Categorii, Copii, Părinți, Psihologia muncii / Resurse umane / Consiliere în carieră, Psihologie sportivă | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Canicula și psihicul uman

În miezul verii, în luna lui Cuptor (care în tradiția populară este considerată perechea lui Făurar, pentru că se spune că pe cât de frig e în vremea lui Făurar, pe atât de cald va fi în luna lui cuptor) trebuie să ne luăm măsuri pentru a ne proteja de efectele nocive ale caniculei, atât aspura organismului, cât și asupra psihicului.cuptor

Deoarece Institutul Național de Meteorologie a anunțat cod galben de caniculă, prognozându-se temperaturi de peste 36 grade la umbră și de 50 de grade la nivelul asfaltului, vom menționa în continuare efectele generale ale caniculei asupra organismului și asupra psihicului.

Efectele caniculei asupra organismului:

Stările fizice, pe care le manifestăm cu toți în fața căldurii își fac resimțită prezența în toate zonele organismului. De la stări de leșin, la deshidratare, insolație și până la epuizare fizică și psihică, acestea nu sunt decât câteva dintre efectele tragice ale caniculei asupra corpului.

Atunci când organismul nu reușește să își mențină temperatura în jur de 37 de grade Celsius sau pierderile de apă și săruri nu sunt înlocuite în mod adecvat pot apărea crampele de căldură, insolația, epuizarea și șocul hipertermic.

Crampele de căldură apar la nivelul abdomenului, braţelor, membrelor inferioare, mai ales în caz de transpiraţie abundentă, în timpul unor activităţi fizice solicitante. Din acest motiv, medicii recomandă pe parcursul perioadei caniculare încetarea activităţii fizice şi repaos în locuri răcoroase. De asemenea, sucurile de fructe naturale sau băuturile energizante trebuie diluate cu apă. Dacă aceste crampe durează mai mult de o oră este necesară consultarea medicului.

Epuizarea provocată de caniculă apare după câteva zile şi se manifestă prin somnolenţă, senzaţie de slăbiciune şi oboseală, somn agitat sau insomnie. Aceste simptome pot fi combătute prin odihnă în locuri răcoroase şi prin consumarea de sucuri naturale diluate cu apă, iar dacă aceste stări durează mai mult de o oră este necesar consultul medical.

Şocul hipertermic apare ca urmare a incapacităţii organismului de a-şi menţine temperatura normală, aceasta crescând repede şi depăşind 40 grade Celsius. Dacă nu sunt acordate rapid îngrijirile medicale şocul hipertermic poate fi fatal. Simptomele sunt pielea foarte caldă, roşie şi uscată, dureri de cap violente, dezorientare şi pierderea cunoştinţei, leşin, eventual convulsii. În astfel de cazuri este necesară intervenţia serviciului de urgenţe medicale, iar în aşteptare, persoana trebuie să fie dusă la umbră, să fie udată cu apă rece, asigurându-se o bună ventilaţie, iar dacă este posibil, trebuie făcut un duş rece.

Insolaţia este la rândul său generată de caniculă fiind cauzată de expunerea directă şi prelungită a capului la soare. Se manifestă prin dureri de cap violente, somnolenţă, greaţă şi eventual pierderea cunoştinţei, febră şi uneori arsuri ale pielii. În aceste condiţii medicii sfătuiesc populaţia să evite expunerea prelungită la soare între orele 11.00-18.00. Dacă o persoană a făcut insolaţie, primii paşi care trebuie făcuţi în aceste condiţii este ca pacientul să fie dus la umbră şi să se încerce scăderea temperaturii prin comprese cu apă şi  prin administrarea de lichide.

Șocul caloric este cel mai grav, și îl putem suspecta în caz de: oboseală, dureri musculare, slăbiciune, grețuri, vărsături, dureri de cap, amețeli.

Datorită temperaturilor înalte se produce o creștere corespunzatoare a transpirației care are rol de reglator termic, iar odată cu apa organismul pierde și săruri minerale și vitamine antrenând astfel diverse consecințe negative în desfășurarea proceselor fiziologice:

  • astenia fizică;
  • starea de discomfort;
  • greață;
  • amețeli;
  • crampe musculare;
  • dureri de cap;
  • palpitații;
  • agravarea simptomatologiei unor boli cronice.

Efectele caniculei asupra psihicului:

Efecte caniculei asupra psihicului pot fi evitate, deși este mai dificil deoarce există o structură predispozantă pentru a se instala, iar acestea pot apărea în mod inconștient. În continuare vom descrie câteva dintre problemele psihologice pe care canicula le poate genera, dar și modul în care aceasta accentuează anumite stări, până la stadiul de alertă:

  • Persoanele care suferă deja de depresie sau de anumite afecțiuni psihice (sunt mai vulnerabile la astfel de schimbări), au parte de o accentuare a stării și a suferinței, care poate duce până la aspecte care sunt de ordin psihiatric;
  • Din perspectiva psihologică, vara (canicula) este considerată un factor care amplifică posibilitatea apariției unor afecțiuni sau tulburări psihologice (spre exemplu depresia, cresc tentativele de suicid);
  • Există un factor termic, care atunci când crește și devine extrem de greu de suportat de organism dă naștere unei serii întregi de afecțiuni somatice, dar și o serie de trăiri psihologice: atacuri de panică, teamă, angoasă, stare de apatie, spaimă, etc.
  • Bolile cronice sau suferințele de ordin somatic (cardiovasculare, diabeticii, oscilațiile de tensiune, etc) se agravează, dar nu neapărat din cauza agravării în sine a bolii, ci pentru că le crește starea de anxietate, pentru că stiu că aceste temperaturi excesive le-ar putea aprofunda boala (de fapt, din acest motiv, datorită stării de panică, sunt solicitate majoritatea salvărilor, deoarece le este frică de ce s-ar putea întâmpla cu ei datorită caniculei, din cauza fricii față de căldura excesivă încep să se agite, intră într-o stare de anxietate și angoasă care le accentuează starea). Persoanele devin mai atente la senzațiile pe care le resimt în corp și tind să le exagereze și să le considere efecte produse de caniculă. Această stare de anxietate permanentă solicită extrem psihicul, creând o stare de atonie;
  • Canicula poate afecta somnul și calitatea acestuia, ceea ce înseamnă consecințe la nivelul întregii activități a femeii: randament scăzut, resurse limitate de energie, stări apatice.

Datorită caniculei tot echilibrul interior al persoanei este dat peste cap. Odată cu instalarea caniculei devenim mai agitaţi, epuizaţi din punct de vedere fizic. Capacitatea de concentrare a fiecăruia se diminuează şi de aici şi o relativă stare de confuzie pe care o resimte individul:

  • stări de agitație;
  • senzația de confuzie;
  • scăderea capacității de concentrare;
  • epuizarea fizică și psihică.

Categorii care prezintă risc crescut:

Cu toții suferim datorită caniculei, însă cei mai vulnerabili sunt copiii, vârstnicii şi bolnavii cronici: cardiacii, obezii şi diabeticii.

Recomandări:

Trebuie să acționați înainte de toate preventiv:

  • Evitați plimbările în perioada caniculei, între orele 11:00 si 17:00, în mod special cei vârstnici și copiii. Dacă totuși sunteți nevoiţi să vă deplasaţi trebuie să purtați haine de culoare deschisă, subţiri, din in sau materiale naturale, vaporoase şi ochelari de soare. De asemenea, este bine să se alterneze deplasarea cu repaosul în spaţii dotate cu aer condiţionat. Odihniți-vă în locuri răcoroase;
  • Consumați cantităţi mari de apă sau sucuri de fructe. Consumați iaurt: o doză de iaurt produce aceeaşi hidratare ca şi un pahar de apă. Trebuie să consumaţi lichide fără a aştepta senzaţia de sete. Ar fi bine să beţi un pahar de apă sau suc de fructe la fiecare două ore. Mai putem bea ceaiuri călduţe din plante de soc, muşeţel sau urzici.
  • Echipați-vă corespunzător, pentru a vă proteja de razele directe ale soarelui (pălării, ochelari de soare, etc.);
  • Evitați să vă expuneți pielea la razele ultraviolete;
  • Consumați în fiecare zi cât mai multe fructe şi legume proaspete: pepene galben, roşu, prune, castraveţi, roşii, deoarece acestea conţin o mare cantitate de apă;
  • Evitați alcoolul (inclusiv bere sau vin) deoarece acesta favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii;
  • Este obligatoriu să evitați băuturile cu conţinut ridicat de cofeină: cafea, ceai, cola sau de zahăr: sucuri răcoritoare carbogazoase, deoarece acestea sunt diuretice;
  • Evitați activităţile fizice în exterior care necesită un consum mare de energie: sport, grădinărit, etc;
  • Este bine să menţinem închise toate ferestrele casei când temperatura exterioară este mai mare decât cea din spaţiul deschis, iar dacă temperatura a depăşit 32 de grade este bine să nu utilizăm ventilatoare. De asemenea, aerul condiţionat trebuie reglat la o temperatură cu 5 grade sub temperatura ambientală;
  • Aveți grijă de copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi, oferindu-le, în mod regulat lichide, chiar dacă ele nu solicită.

Medicii atrag atenţia şi asupra indicelui de confort termic: o căldură umedă este mult mai rău resimţită de organism, iar când depăşeşte valoarea de 80 devine foarte greu de suportat.

În categoria Adolescenți, Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică, Vârstnici | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu