Secretele Inteligenței Copilului

Secretele Inteligenței Copilului este o carte amuzantă, cu sfaturi practice, ușor de pus în secretele-inteligentei-copilului_1aplicare, care dărâmă miturile actuale despre dezvoltarea inteligenței copilului și ne oferă informații științifice certe, prezentate într-un mod accesibil pentru a ne îndruma în creșterea unor copii isteți și fericiți de la 0 la 5 ani.

Cercetătorul american construiește o punte între ceea ce știu oamenii de știință și practica parentală de zi cu zi într-o manieră accesibilă, plină de umor, care transformă o carte științifică într-un roman pasionant despre călătoria pe care creierul copilului vostru va trebui să o facă până ce își va atinge ultima treaptă de actualizare a propriului potențial.

Dr. John J. Medina, biolog molecular specializat în cercetarea genelor implicate în dezvoltarea creierului uman și genetica tulburărilor psihice, este profesor asociat la Universitatea din Washington, Școala de Medicină, în cadrul Departamentului de Bioinginerie, precum  și la Universitatea Pacific din Seattle, unde conduce Centrul de Cercetare Aplicată a Creierului. De asemenea, este și director fondator al Institutului de Cercetare Talaris, cu sediul în Seattle, centru axat pe cercetarea modului în care sugarii codifică și procesează în mod cognitiv informațiile, la nivel celular și molecular.

Ce trebuie să știe o viitoare mămică

Atunci când ești în așteptarea unui copil îți dorești să îi oferi șanse mai bune la o viață fericită și sunt câteva informații esențiale pe care ar trebui să le cunoști pentru a-ți îndeplini cât mai bine rolul de viitoare mămică. Conform studiilor genetice, aproximativ 40% din inteligența unui copil este moștenită de la părinți. Analizele au stabilit că gena FNBP1L are o importanţă semnificativă în ceea ce priveşte nivelul de inteligenţă în copilărie. Studii anterioare au stabilit că aceeaşi genă este cea mai importantă în prezicerea nivelului de inteligenţă la vârsta adultă. Pe lângă factorii genetici, procentajul cel mai mare de 60% constă în factorii de mediu care influențează dezvoltarea inteligenței copilului. Acceptând ceea ce nu putem schimba (factorii genetici) și explorând alternativele pentru creșterea unui copil isteț și fericit (factorii de mediu), vă invit să pătrundeți în universul fascinant al creierului copilului dumneavoastră.

1. În prima jumătate a sarcinii, bebelușul vrea să fie lăsat în pace.   

Micul embrion de dinainte de apariția creierului va crea neuroni la uimitoarea rată de 500.000 de celule pe minut. Ceea ce înseamnă mai mult de 8.000 de celule pe secundă. Evenimentul este deja observabil la trei săptămâni de la concepție și continuă până la mijlocul perioadei de sarcină.

Oboseala care acompaniază sarcina le va ține pe femei departe de angajarea în activități fizice care pot fi riscante pentru bebeluș. Cercetătorii consideră acum că acest lucru îl poate face pe copil mai deștept.

Copiii ale căror mame au avut grețuri majore și au vomitat, de-a lungul întregii sarcini, atunci când au ajuns la vârsta școlară, 21% dintre ei au avut un punctaj de 130 sau mai mult la testul standard de IQ, nivel considerat superior. Explicația ar fi acea că cei doi hormoni care stimulează o femeie să vomite pot acționa ca fertilizatori neurali pentru creierul aflat în plină dezvoltare. Cu cât vomită mai mult, cu atât eliberează mai mult fertilizator, cu efecte mai mari asupra IQ-ului.

2. Utilizați vitamina B-complex și acidul folic.

Acidul folic (care se găsește în cantități mari în alimente precum: spanac, varză, sparanghel, broccoli, portocale, struguri, banane, pepene galben, fasole, mazăre, avocado, semințe de floarea soarelui, nuci, migdale, alune, conopidă, sfeclă, cartofi copți, porumb, țelină, morcovi, suc de roșii, suc de portocale, ouă) ajută la dezvoltarea tubului neural la ambele capete. Este vital ca acest tub neural să se dezvolte corect, deoarece acesta va da naștere coloanei spinale – capătul mai îndepăratat se va termina în locul în care va deveni fundulețul bebelușului, iar capătul mai apropiat va deveni creierul lui.

Ambroise Paré  a emis ipoteza conform căreia un defect din naștere poate fi cauzat de postura indecentă a mamei (a stat prea mult cu picioarele încrucișate) sau se poate datora îngustimii uterului. Un sfert din defectele de naștere cunoscute au fost legate de probleme circumscrise cauzate de ADN. De asemenea, mămicile trebuie să aibe grijă la toxinele ambientale cunoscute.

3. În a doua jumătate a sarcinii se produce sinapsogeneza, care va continua și după naștere.

Sinapsogeneza este procesul prin care neuronii migrează în regiunea pe care în final o vor numi casă și vor începe să se lege între ei. Semnalele electrice sar între spațiile libere, permițând astfel comunicarea neurală. Un singur neuron trebuie să facă în medie cam 15.000 de conexiuni cu vecinii săi înainte de a-și finaliza rețeaua lucrativă. Creierul bebelușului trebuie să realizeze uimitorul număr de 1,8 milioane de noi conexiuni pe secundă pentru a crea un creier complet.

Creierele copiilor nu vor ajunge niciodată la capătul procesului până în momentul nașterii. 83% din procesul sinapsogenezei continuă și după naștere. Creierul fetiței voastre nu va avea rețeaua complet finalizată până ce nu va fi împlinit 20 de ani. Creierele băieților au nevoie de mai mult timp.

Drogurile, precum și alcoolul ori nicotina, pot dăuna creierului unui copil în timpul sarcinii.

4. Primul dintre simțurile care se dezvoltă este simțul tactil (pipăitul)

Până în a 5-a lună de sarcină bebelușul nu va putea experimenta cu adevărat atingerea., în modul în care tu și eu o percepem. Asta se va întâmpla atunci când creierul bebelușului va dezvolta hărți corporale, mici reprezentări neurologice ale întregului său corp.

Până la începutul celui de-al treilea trimestru, un fetus este gata să realizeze comportamente preventive, deoarece bebelușii pot simți durerea și posedă și sensibilitate la temperatură. Atingerea rămâne foarte importantă pentru dezvoltarea bebelușilor după naștere.

5. Vederea bebelușilor se dezvoltă preponderent în trimestrul doi și trei

Micuții care abia intră în al treilea trimestru se vor mișca și își vor modifica bătăile inimii ca răspuns la o lumină puternică proiectată pe abdomenul mamei.

Creierul va continua să formeze 10 bilioane de sinapse pe zi încă aproape un an după naștere. Creierul utilizează experiențele vizuale externe pentru a-l ajuta să termine proiectele de construcție internă.

6. Bebelușii recunosc experiența anterioară din uter, prin intermediul auzului

La începutul anilor 1980 se făceau experimente în ceea ce priveste miscarea gurii care suge si citirea cartii Pisica din palarie a dr. Seuss. Bebelusii care ascultasera dr. Seuss in uter pareau sa recunoasca si sa prefere inregistrarea cu mama lor cititnd Pisica din palarie. Ei sugeau din biberoane in ritmul in care ele citeau din acea carte, dar nu la fel se intampla si cand auzeau o alta poveste sau nici o poveste. Bebelușii recunoșteau expreiența anterioară din uter.

La 6 luni, puteti transmite fetusului din pantece un sunet si ascultati, in tacere, cum creierasul lui transmite inapoi raspunsuri electrice! Fetusii pot auzi vocea mamei in uter incepand cu sfarsitul celui de-al doilea trimestru, si o prefera altor voci pe care le aud dupa nastere. Ei raspund cu putere, mai ales dupa nastere, daca vocea mamei este in soapta, recreand mediul sonic din pantece.

Nou-nascutii au o memorie foarte puternica a sunetelor cu care se intalnesc in timpul perioadei petrecute in uter, in ultima parte a sarcinii. Reexpunerea la aceleasi sunete familiare reconfortante dupa nastere este un alt mod de a le usura tranzitia spre viata pe aceasta planeta rece si nefamiliara.

7. Lumea olfactivă a fetusului vostru devine mult mai bogată și mai complexă după luna a șasea

In timpul celui de-al treilea trimestru, tesutul din nas este inlocuit cu mucoase si o multime de neuroni se lipesc direct de aria de perceptie din creier. Fatul vostru poate simti parfumul pe care il purtati si poate detecta usturoiul din pizza pe care tocmai ati mancat-o, dupa luna a sasea.

Ca nou-nascut, bebelusul va prefera cu precadere aceste mirosuri, denumite si eticheta olfactiva. Acesta este si temeiul unui sfat stravechi: imediat ce bebelusul se naste, frecati-l cu propriul lichid amniotic inainte de a-l spala cu apa si sapun. Studiile afirma ca acest gest il va calma. Mirosul si anumite tipuri de memorie formeaza legaturi neurale foarte puternice in creierul uman.

8. Reflexul Moro sau echilibrul fătului se poate testa încă din luna a opta de sarcină

Iata ceva ce puteti sa incercati acasa daca sunteti insarcinata in opt luni sau aveti un bebelus mai mic de 5 luni. Daca prichindelul a sosit deja, asezati-l pe spate. Apoi, cu blandete, ridicati-i ambele picioare sau ambele maini, si apoi lasati-le sa cada pe pat, sub propria lor greutate. De regula, bratele se vor departa de corp, indoite de la cot, cu palmele in sus, cu o privire perplexa pe chip. Acesta se numeste reflexul Moro.

In luna a opta puteti sesiza reflexul Moro la fat astfel: din caldura paturilor voastre moi, stand culcat, rostogoliti-va; daca sunteti asezate, ridicati-va. Simtiti o miscare puternica? Un fetus este capabil sa execute o miscare Moro completa inca din uter. Aceste activitati adesea il incita.

Reflexul Moro demonstreaza existenta conexiunilor dintre abilitatile motrice (miscare) si cele vestibulare (echilibrul), deja stabilite pana la opt luni.

9. Ceea ce mâncați în ultimul stadiu de sarcină poate determina preferințele culinare ale copilului vostru

Din al treilea trimestru de sarcina, fetusii isi pot schimba patttern-ul de inghitire atunci cand mama mananca ceva dulce: ei inghit mai mult. Compusii plini de arome din dieta mamei trec prin placenta in lichidul amniotic, pe care bebelusii il inghit in al treilea trimestru cu o rata de cam o patrime pe zi. Efectul este atat de puternic, incat ceea ce mancati in ultimul stadiu de sarcina poate influenta preferintele culinare ale copilului vostru.

Mamele care au baut o cantitate mare de suc de morcov in ultimul trimestru de sarcina au avut copii care au preferat sucul de morcovi dupa nastere. Aceasta se numeste programarea gustului si o puteti face chiar si dupa ce bebelusul se naste. Lactatia mamelor care au mancat fasole verde si piersici in timpul alaptarii dezvolta la bebelusi aceleasi preferinte.

Patru lucruri dovedite a ajuta creierul unui bebeluș:                                                 Comportamentele despre care s-a dovedit că ajută la dezvoltarea creierului în perioada intrauterină – foarte importante în a doua jumătate a sarcinii – reprezintă niște acte de echilibru:

  1. greutatea
  2. nutriția
  3. relaxarea
  4. exercițiile

 10. IQ-ul crește odată cu greutatea la naștere de până la 3,62 kg

Esti însărcinată, prin urmare simți că trebuie să mănânci mai mult. Și dacă nu faci asta în exces, vei avea un bebeluș mai deștept. Deoarece coeficientul de inteligență al bebelușului depinde de volumul creierului micuțului. Volumul creierului este legat de greutatea la naștere, ceea ce înseamnă că, până la un punct, bebelușii mai mari sunt mai deștepți.

Combustibilul numit hrana ajuta la cresterea unui bebelus mai mare. Intre luna a patra si nastere, fetusul devine aproape ridicol de sensibil atat la cantitatea, cat si la tipul de hrana pe care o consumati. Fapt cunoscut din studiile de malnutritie. Fetușii care experimentează o lipsă critică de nutrienți au mai puțini neuroni, conexiuni mai puține și mai scurte între neuronii existenți, dar sunt și mai putin izolați față de exterior în al doilea trimestru. Când cresc, acești copii au mai multe probleme comportamentale, manifestă dificultăți de limbaj, au un IQ mai scăzut, au note mai mici la școală, și în general, sunt atleți mai slabi.

Cât de mare trebuie să crească bebelușul? IQ-ul unui bebebluș crește gradual, odată cu greutatea la naștere, până când acesta atinge 3,62 kg. Lucrurile sunt aproape realizate înainte de acest reperȘ este doar un punct diferență de IQ între un bebeluș de 3 kg și unul de 3,5 kg. În realitate la peste 4 kg IQ-ul se micșorează puțin, în medie cu un punct. Această descreștere se datorează probabil faptului că bebelușii mai mari sunt mai predispuși la hipoxie – lipsa de oxigen – sau la alte probleme în timpul nașterii.

Cât de mult trebuie să mâncați? Asta depinde de greutatea pe care o aveți când rămâneți însărcinată. Dacă aveți un IMC între 25 și 29,9, atunci trebuie să luați în greutate numai 7-13,5 kg, pentru a putea da naștere unui copil sănătos, conform Institutului de Medicină. Trebuie să adăugați aproximativ 230 g/săptămână în trimestrele doi și trei de sarcină, care sunt critice. Dacă sunteți subponderală cu un IMC tipic mai mic de 18,5, trebuie să luați în greutate 13-18 kg pentru a optimiza dezvoltarea creierului bebelusului dumneavoastra. Asta înseamnă cam 500 g/săptămână în ultima jumătate, critică, a sarcinii. Acest lucru este valabil și pentru femeile cu o greutate normală. Puteți vedea care este IMC (Indice de masă corporală) dumneavoastră cu ajutorul acestui calculator.

11. Alimentele adecvate pentru dezvoltarea optimă a creierului bebelușului

Realizați un echilibru între alimentele pe care o viitoare mamă vrea să le mănânce și alimentele adecvate pentru dezvoltarea optimă a creierului bebelușului. Credeți că poftele reprezintă de fapt nevoile fătului? Fătul vă telegrafiază nevoile sale nutriționale? Răspunsul este nu. Ar exista unele dovezi că nevoile de fier pot fi detectate în mod conștient, dar datele sunt puține. O persoană anxioasă, care se simte bine numai cu chimicalele din ciocolată, va crește cu pofta de a mânca ciocolată oricând se va simți stresată (această poftă de ciocolată reprezintă un răspuns învățat, nu o nevoie biologică).

Viitoarea mămică este o corabie cu doi pasageri, dar cu o singură bucătărie. Să ne îngrijim să aprovizionăm această bucătărie cu ingredientele cele mai potrivite pentru dezvoltarea creierului. Dintre 45 de nutrienți recunoscuți drept necesari pentru dezvoltarea trupului, s-a demonstrat că 38 sunt esențiali pentru dezvoltarea neurologică. Să mănânci o masă echilibrată, cu multe legume și fructe, este probabil cel mai bun sfat pentru gravide. Pentru mămicile care nu sunt vegetariene, o sursă bogată în fier, este carnea roșie. Fierul este necesar pentru dezvoltarea corectă a creierului și funcționarea sa normală, chiar și pentru adulți, fie ei vegetarieni sau nu.

Doar două suplimente au destule cercetări în spate pentru a afirma în mod cert că au o oarecare influență asupra dezvoltării intrauterine a creierului. Unul este acidul folic, luat în preajma concepției. Celălalt: aicizii grași omega-3. Omega-3 sunt componente critice din compoziția membrenelor care îmbracă un neuron; fără omega-3, neuronii nu funcționează deloc bine. Mâncând pește, în special pește gras, este un mod bun de a obține acești acizi. Dacă nu aveți destul omega-3, prezentați un risc mult mai ridicat de dislexie, boli cu deficit de atenție, depresie, tulburare bipolară, chiar schizofrenie. Un studiu de la Harvard a urmărit 135 de copii și obiceiurile culinare ale mamelor lor în timpul sarcinii. Cercetătorii au determinat că mamele care au mâncat mai mult pește începând cu al doilea trimestru au avut copii mai isteți decât mamele care nu au mâncat pește (bebelușii au avut rezultate mai bune la testele cae măsurau memoria, recunoașterea și atenția, la 6 luni după naștere).

Totuși ce se poate spune despre mercurul din pește, care poate deteriora cogniția? Se pare că avantajele depășesc pagubele. Cercetătorii recomandă ca femeile gravide să mănânce cel puțin 340 g  de pește pe săptămână din surse care au mai puțin mercur (somon, cod, sardine, ton conservat în apă), nu pești prădători, care trăiesc mai mult (peștele-spadă, macrou, ton alb).

12. Stresul maternal poate influența profund dezvoltarea prenatală

Așa cum s-a putut observa mămicile foarte stresate în timpul sarcinii, transmit starea fătului lor. Efectele stresului asupra copiilor pot fi văzute după câțiva ani. IQ-ul lor verbal și dezvoltarea limbajului pot părea nedezvoltate, chiar dacă se ia în considerare educația, ocupația și veniturile părinților.

O vreme, nici măcar nu eram siguri dacă hormonii de stres ai mamelor pot ajunge la bebeluși. Dar ajung, și asta cu consecințe comportamentale pe termen lung, în special dacă femeia este stresată sever sau clinic sau ambele, în acea magică și hiper-senzitivă ultimă lună de sarcină. Pentru mămicile care se înscriu în această categorie se recomandă cu tărie psihoterapia. Care sunt consecințele?

Dacă sunteți stresată sever în timpul sarcinii:

  • puteți schimba temperamentul copilului: acesta devine mai iritabil, mai puțin controlabil;
  • puteți micșora IQ-ul bebelușului: declinul mediu este de aproximativ 8 puncte conform anumitor inventarieri mintale și motorii măsurate în primul an de viață al sugarului. Folosind schema din 1994 a lui David Wechsler, aceasta poate fi diferența dintre un IQ mediocru și o inteligență normală;
  • puteți inhiba viitoarele abilități motorii ale bebelușului, atenția, abilitatea de concentrare, diferențe ce pot fi observabile și la vârsta de 6 ani. Puteți deteriora sistemul de răspuns la stres al copilului vostru;
  • stresul poate chiar micșora dimensiunea creierului bebelușului vostru.

David Laplante afrima ”Bănuim că expunerea la niveluri ridicate de stres poate altera neuro-dezvoltarea fetală, prin influențarea exprimării abilităților neuro-comportamentale ale copiilor în prima parte a copilăriei.”

Perceperea stresului poate influența țesuturile biologice, inclusiv dezvoltarea creierului. O bucățică de mărimea unei piersici din mijlocul creierului, numită hipotalamus, controlează eliberarea și blocarea acestor hormoni. Prima țintă este sistemul limbic al bebelușului, o arie profund implicată în reglementarea emoțională și în memorie. Se prea poate ca, ajuns la maturitate, individul să sufere de pe urma acestor dereglări ale sistemului de răspuns la stres. Copilul poate avea o problemă în a se înfrâna ori de câte ori este stresat. Dacă bebelușul este fetiță și rămâne la rândul ei însărcinată, își îneacă și ea, bebelușul nenăscut, cu substanțe toxice în exces. Fetusul își dezvoltă un hipotalamus parțial confuz, care pompează și mai mulți glucocorticoizi, iar creierul generației următoare va fi din ce în ce mai mic.

13. Femeile care au făcut exerciții fizice regulat au avut parte de nașteri mult mai ușoare decât femeile obeze

Femeilor le ia foarte mult timp să se recupereze după naștere (datorită faptului că arma secretă a evoluției noastre, creierul mare, supradimensionat, se forțează să iasă printr-un canal de naștere foarte îngust). Exercițiile ar trebui să facă parte din perioada de sarcină. Primul beneficiu este de ordin practic și este legat de naștere. Multe femei au spus că nașterea, travaliul, este cea mai excitantă experiență din viața lor, dar totodată și cea mai dureroasă. Pentru femeile cu o constituție adecvată, al doilea stadiu al nașterii – faza dureroasă, când au trebuit să împingă mai mult – a durat în medie cam 27 de minute, pe când cele inadecvate fizic au trebuit să împingă pentru o oră sau mai mult. Femeile cu o constituție adecvată au perceput acest stadiu ca fiind mult mai puțin dureros. Și deoarece faza cu împinsul a durat mult mai puțin, bebelușii lor au avut mult mai puține deteriorări ale creierului la naștere, deteriorări cauzate de privarea de oxigen. Dacă vă este teamă de travaliu, sunteți datoare față de voi însevă să dobândiți forma fizică adecvată.

Mamele în formă fizică bună tind să aducă pe lume copii mai inteligenți decât mamele obeze. Efectele directe ale exercițiilor aerobice se remarcă atât asupra creierului bebelușului, cât și pentru reducerea stresului viitoarei mămici. Anumite tipuri de exerciții chiar protejează o femeie însărcinată împotriva influenței negative a stresului. Exercițiul fizic dezvoltă în creierul vostru un tip de molecule care pot bloca efectele toxice ale acelor glucocorticoizi obraznici. Aceste molecule eroice sunt numite factorul neurotrofic derivat al creierului (BDNF).

Chiar și în cazul exercițiilor fizice trebuie să existe un echilibru, deoareceîn exercițiile fizice extenuante, fătul se supraîncălzește. Un făt poate simți și poate reacționa la mișcările mamei. Dacă pulsul ei crește, același lucru se întâmplă și cu pulsul fătului. În special în ultimele stadii de sarcină, în timpul exercițiilor fizice extenuante, frecvența bătăilor inimii bebelușului are tendința de a scădea; la fel și respirația. Exercițiile fizice extenuante încep să blocheze fluxul de sânge în uter, restricționând alimentarea cu oxigen a fătului, ceea ce nu este bine pentru creier. Uterul se poate supraîncălzi. Creșterea temperaturii cu mai mult de 2 grade Celsius poate mări riscul de acort și poate afecta dezvoltarea creierului și a ochilor. Nivelurile rezervelor de oxigen sunt oricum foarte scăzute începând cu al treilea trimestru, așa că ar fi bine să reducem exercițiile extenuante și sî ne pregătim pentru naștere.

Înotul este unul dintre cele mai bune exerciții în ultimele stadii de sarcină; apa ajută la disiparea căldurii în exces acumulată în uter. Care este echilibrul corect? Exerciții obișnuite și moderate de aerobic, ceea ce pentru majoritatea femeilor înseamnă păstrarea pulsului sub 70% din rata maximă (care este de 220 bpm, minus vârsta voastră), apoi reducerea exercițiilor pe măsură ce data nașterii se apropie.

Pentru informații și programări ne puteți contacta aici!

Despre Terrapi

Psychologist with a great background in addictions, depression, anxiety, sport psychology, sexology and career counselling.
Acest articol a fost publicat în Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică, Psihoterapie de cuplu / Sexologie și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.