Sindromul post-avort este o formă a tulburării de stres post traumatic. Este o boală dizabilitantă care apare ca urmare unui eveniment terifiant. Toate femeile care traversează experiența renunțării voite la o sarcină din motive circumstanțiale sau medicale prezintă într-o anumită măsură simptomele traumei post-avort.
Deoarece femeile refuză de obicei să își asume angoasa rezultată în mod firesc după un avort, toate resentimentele care sunt reprimate și rămân în inconștient, revin în prim-plan de fiecare dată când victima trece prin noi traume sau momente dificile de-a lungul vieții.
Procesul decizional prin care persoana alege să facă avortul, procedura chirurgicală prin care trece și faptul că ulterior are sentimente puternice de mâhnire, durere și regret, este în esența ei destul de traumatică. Ca în orice altă traumă persoana încearcă să uite sau să nege evenimentul sau să ignore orice durere care ar putea proveni de acolo. Majoritatea persoanelor nu fac legătura dintre starea tensionată pe care o au și experiența avotului. Totuși la un moment dat, amintirea evenimentului tramatic apare la suprafață, iar realitatea acelei pierderi nu mai poate fi negată. În aceste momente, durerea este resimțită răsunător…
Simptomele sindromului post-avort nu apar neapărat în același timp și există o probabilitate destul de redusă ca o persoană să prezinte întreaga gamă de simptome. Unele simptome pot apărea imediat după avort, pe când altele ar putea apărea mult mai târziu. Dacă puteți identifica printre acestea mai mult de două simptome, este posibil să experimentați sindromul post-avort.
Manifestări și simptome:
- simptomele pot apărea imediat după avort sau după luni sau ani întregi;
- sentimente intense de vinovăție;
- stări depresive asociate cu experiența;
- negarea că au făcut o întrerupere de sarcină (nu se pot obișnui cu ideea);
- nuanțele simptomelor sunt de la o stare de apatie pronunțată, până la gânduri suicidale;
- se autopedepsesc mai mult sau mai puțin conștient;
- pot declanșa tulburări comportamentale alimentare (bulimia, anorexia)
- pot dezvolta diverse adicții (consumul de alcool sau droguri);
- instabilitate emoțională;
- anxietate puternică în ceea ce privește fertilitatea sau purtarea unei sarcini;
- preocuparea de a rămâne iar însărcinată;
- teama de a întreține acte sexuale, pentru a nu repeta aceași experiență;
- evitarea sau respingerea copiilor, în general.
Milioane de femei din întreaga lume au subestimat impactul pe care avortul îl poate avea asupra psihicului, recunoscând apoi că s-au ales cu o dilemă emoțională și o neliniște imposibil de eliminat.
Tratament:
Sindromul post-avort poate presupune o lungă perioada de recuperare, iar psihoterapia este cea mai eficientă metodă pentru a vindeca simptomele. Indiferent că apelează la un psiholog, un preot sau un centru specializat pentru acest tip de probleme, femeile cu sindromul post-avort trebuie să își exprime durerea, frustrarea, vina, resentimentul sau furia și să le găsească o rezolvare înainte ca ele să prinda proporții odată cu trecerea timpului. Asumarea deciziei și iertarea propriei persoane sunt pașii de bază de la care pleacă vindecarea sindromului post-avort.
- În calitate de partener sau prietenă a unei persoane care este în perioada de convalescență după un avort, este mai bine să îi oferiți speranța că va reuși să depășească acest moment și încercați să nu o judecați, ci mai degrabă să îi fiți alături, să îi înțelegeți motivele pentru care a luat această decizie și să îi oferiți sprijinul dumneavoastră.
- Ajutați femeile însărcinate, care se află în situații de criză și iau în considerare posibilitatea unui avort, fie prin evidențierea consecințelor pe care le poate avea acesta din punct de vedere emoțional, spiritual, psihologic și fizic, fie prin îndrumarea către un psihoterapeut sau o clinică medicală specializată.
Resurse utile:
