Desi poate părea contraintuitiv, referitor la
concepțiile învechite dintr-o altă perioadă temporală mult mai diferită decât
cea actuală "doar oamenii slabi merg la psiholog", "pot să îmi
rezolv singur problemele", "ce să îmi facă mie psihologul?" și
exemplele pot continua.
Într-o societate competitivă în care am învățat
să ne ascundem atât de bine pentru a nu fi răniți, am învățat să ne ascundem
durerea, vulnerabilitatea, umanitatea sub masca care dă cel mai bine, ne amăgim
noi, sub zâmbete false ce ascund povești cutremurătoare și achiziții ce
epatează… sub toate acestea se ascunde un gol profund, care se adâncește…
Oamenii care merg la terapie sunt puternici,
curajoși și au tărie de caracter, fiindcă e nevoie de toate acestea ca să poți
să îți asumi să fii vulnerabil, să poți să accepți cine ești și unde ești acum
ca ulterior să te poți dezvolta, să poți să fii sincer cu tine, să ai
capacitatea să te confrunți cu tine însuți și să te cunoști așa cum nu ai mai
făcut-o până acum. Este nevoie de multă putere și curaj să poți să fii
vulnerabil și să te deschizi față de o altă ființă umană, înainte de toate,
care să te accepte așa cum ești.
E nevoie de tărie de caracter ca odată ce intri
pe ușa cabinetului să lași la intrare toate măștile pe care te-ai obișnuit atât
de des să le porți, și rolurile pe care ai învățat să le joci, ce au devenit în
timp atât de grele încât nu te mai regăsești în niciuna și simți cum sub
influența dorinței de a face pe plac celorlalți și a te integra, te-ai pierdut
pe tine însuți.
Așa se vede prin ochii unui psiholog… cum chiar
nici măcar cei ce pășesc pragul nu realizează adesea ce putere uriașă se află
în ei.
Mă simt adesea onorată de a putea fi acolo în
momentele cele mai dificile, de a patrunde în adâncurile minții umane a cărei
varietate este mereu surprinzătoare, de a înțelege să privesc dincolo de măști
și roluri mai mult sau mai puțin asumate, de a-i trage înapoi în zona
dezvoltării, chiar și atunci când apare tendința de a se retrage în zona
suferinței, doar pentru ca aceea e cunoscută, de a fi părtașă la revelațiile
cele mai profunde și transformările spectaculoase ale pacienților mei.
Fiecare poveste e unică. Fiecare are propriile
lui lecții de derulat și de învățat.
"Cunoaște-te pe tine însuți… și astfel vei
cunoaște universul cu toate misterele sale!" ne îndemnau înțelepții
antichității prin inscripția de pe Oracolul din Delphi.
Sunt fascinată ireversibil de complexitatea umană
și de modul unic în care fiecare pacient își formează propriile convingeri mai
mult sau mai puțin sănătoase, care uneori îl conduc pe drumul contrar
dorințelor și nevoilor sale cele mai profunde și apoi încearcă să se convingă că
aceea era de fapt destinația în care și-ar fi dorit să ajungă fiindcă ar fi
prea dureros să accepte că au greșit, că niciodată nu e prea târziu pentru a
alege o cale mai bună. Uneori este mai dureros să învățăm din greșeli ca să
evoluam, mai ales că cele mai dureroase lecții sunt și cele mai bine învățate.
Autenticitatea e scopul nostru, să învățăm să fim
noi înșine, să fim mai aproape de noi înșine, pentru a putea fi apoi aproape de
ceilalți, să ne redescoperim și să ne reinventăm așa cum nu ne imaginam că este
posibil.
Te văd, te aud, te ascult, te
înțeleg, te accept așa cum ești și sunt alături de tine!
Aici poți să fii TU ❤
Cu
apreciere,
Psih.
Cristina Toader
