Într-un fel, agresivitatea este, până la un punct al evoluției, o componentă înăscută a ființei umane, generată de lupta pentru existență și pentru conservarea speciei. Imaginea ei poate fi comparată cu aceea a lui Ianus, zeul cu doua fețe, una jovială și senină și alta crudă și amenințătoare. Întrebuințată în scopuri benefice, agresivitatea devine o energie pozitivă, care ne ajută în lupta pentru reușită. Dacă o ignorăm sau o înăbușim se poate transforma într-o reacție distructivă care se exprimă mai ales prin forță.
Uneori putem fi victime, alteori agresori
În societățile tradiționale, agresivitatea era controlată și stăpânită prin evenimenete special programate (sărbatori, carnavaluri, ritualuri etc.) care aveau rolul de supape de siguranță. Indivizii aveau astfel ocazia să-și exteriorizeze agresivitatea acumulată în forme acceptate social. Strămoșii noștri au intuit că permanenta reprimare a acestei forțe, fără a-i acorda momente de manifestare, poate conduce la tot ce-i mai rău. Când societatea pierde capacitatea de a integra violența, riscă să fie absorbită în ea.
Societatea contemporană se confruntă tot mai mult, în ultimile decenii, cu agresivitatea și violența. Formele de manifestare a comportamentului agresiv sunt tot mai diverse și mai nuanțate: de la indiferență și agresiune verbală până la omucidere sau sinucidere, dar scopul lor este comun și anume distrugerea. Stresul cotidian, competiția, nesiguranța locului de munca, lipsa banilor, timiditatea etc. sunt tot atâția factori care ne alimentează agresivitatea. Cine nu a încercat niciodată să țipe la cineva sau cine nu a fost tentat niciodată să lovească pe cineva? Toți suntem implicați uneori în situații mai mult sau mai puțin violente; uneori suntem agresori, alteori suntem agresați.
Fiecare dintre noi, conștient sau nu, tinde să se debaraseze de aceste pulsiuni agresive cu tendință cumulativă. Nu rare sunt cazurile în care, fără motive obiective, împingem pe cineva într-un autobuz aglomerat sau ridicăm tonul la o vânzătoare sau ne certăm cu cei apropiați… Toate acestea sunt mai mult sau mai puțin pretexte pentru a scăpa de propria agresivitate care a depășit cu mult limita de toleranță. Atunci soluția este de ataca pentru a ne proteja.
Actul sexual poate fi considerat, la originea sa, și ca o formă de descărcare a agresivității.
Cu timpul, acest comportament a fost modelat cultural, pus sub controlul conștinței și al legilor socio-morale. Totuși, prin forța sa extraordinară, comportamentul sexual poate îmbraca uneori nuanțe relativ violente, în care forța fizică se îmbină armonios cu tandrețea și gingășia (excludem cazurile patologice care presupun alte coordonate de investigație).
Uneori gesturi din preludiul amoros al bărbatului (mușcături, îmbrățisări brutale etc.) reprezintă un excitant foarte puternic pentru femeie, dar și pentru bărbat, care în acest fel își manifestă agresivitatea. Dorința de posesie odată declanșată trebuie și finalizată, în caz contrar ea devine o serioasă sursă de frustrare și implicit de potențare a agresivității care se poate converti în violență fizică sau verbală, situațională, în umilință sau pedeapsă.
În căsnicie lupta dintre sexe poate lua uneori accente dramatice, ca în cazul cuplului Irina și Radu, care ne-a reținut atenția pentru acest subiect. Acum 9 ani s-au căsătorit pe ascuns. Ea avea 20 de ani și era studentă la filologie, iar el avea 25 de ani, terminase Facultatea de Drept și fusese repartizat la un tribunal militar. Erau tineri, îndrăgostiți și păreau cuplul cel mai fericit din lume. Treptat armonia dispare și personalitățile lor puternice încep să se confrunte. Irina dorea să fie liberă, apreciată și respectată, dar și iubită și protejată. Radu era foarte ocupat, profesia îi răpea tot timpul. Micile conflicte iau amploare, violența verbală e completată cu una fizică. Odată s-a năpustit asupra ei cu cuțitul, iar ea s-a gândit să îl omoare cu o foarfecă. Frecvent își măsurau forțele pentru a vedea cine este mai puternic. Radu nu mai suporta competiția și încerca să o supună complet. Nici măcar în menaj nu îi mai îngăduia vreo libertate. Explicația notorie era că ea trebuia să renunțe la încăpățânare. Constrânsă de situație (mai ales de forța fizică) Irina se supune, o perioadă, pentru ca în final, după o tentativă de sinucidere, să divorțeze și să își refacă viața lângă o persoană sensibilă, care i-a înțeles suferința.
Este evident că Radu și Irina sunt două structuri diferite de personalitate, care nu pot conviețui împreună. Mai mult, lipsa de comunicare afectivă și sexuală (după cum mărturisește Irina) amplifică incomptibilitatea dintre cei doi, punându-i într-o poziție de forță unul față de altul. Faptul că ea a fost obligată să se supună autorității soțului a fost imposibil de suportat. Efortul de a-și reprima nemulțumirea s-a deplasat dincolo de limita firească și s-a întors asupra ei, transformându-se într-o atitudine autodistructivă. Dorea o schimbare, dar prejudecățile izvorâte din educația primită în familie au întârziat ruperea acestei relații.
Cum să îmblânzim agesivitatea
Agresivitatea poate fi evitată? Categoric da! Cu următorul arsenal de luptă poți îmblânzi atât propria ta agresivitate, cât și pe a celorlalți:
- Concentrează-ți atenția spre o persoană dragă sau spre împrejurări care îți pot produce bucurie.
- Poți prin autosugestie, să îți induci o bună dispoziție repetând în gând sunt calm, sunt relaxat, mă simt bine, sunt vesel etc.
- Vorbește calm și prietenește cu ceilalți, acceptând și punctul lor de vedere.
- Gestica să fie plină de bunăvoință: o strângere de mană, o privire surâzătoare pot fi uneori suficiente pentru a diminua o stare tensională.
- Nu lăsa frica să pună stăpânire pe tine; păstrează-ți echilibrul și stăpânirea de sine.
- Fii calm și distant față de o persoană agresivă; prin comportamentul său excesiv, aceasta are obiceiul să îi intimideze pe ceilalți.
- Evită emisiunile tv și filmele cu scene de violență și de groază care stimulează agresivitatea (activarea repetată a unui stimul fiziologic conduce la antrenarea sa) și incită la experimentarea ei în fapt.
- Practică sportul sub orice formă; pe lângă rolul său benefic asupra organismului, sportul este un mod eficient de descărcare a agresivității.
America de Nord ocupă locul I din lume la toate formele de patologie a relațiilor interumane (violuri, criminalitate, perversiuni sexuale, droguri, incitare la violență etc.)
Rata criminalității în Europa de Est este dublă față de celelalte țări ale continentului.
În Marea Britanie și Statele Unite 23% din totalitatea crimelor familiale reprezintă uciderea sotului.
În lume, numărul bărbaților care se sinucid este cu mult mai mare decât cel al femeilor.
În țările dezvoltate, din 100 de toxicomani 70% sunt adolescenți și copii sub 20 de ani.
