Enurezis

Emisie de urină a cărei declanșare, involuntară și inconștientă, are loc adesea în timpul somnului, dar nu numai.

Copilul mic, care își udă patul până la vârsta de 15 sau 18 luni datorită faptului că încă nu a descoperit controlul asupra sfincterelor sale, nu este enuretic. Se vorbește adesea de enurezie atunci când emisiunea involuntară și repetată de urină (uneori diurnă, dar de cele mai multe ori nocturnă) are loc la o persoană cu vârsta de peste 4 ani, emisiune care nu poate fi atribuită în urma unor analize medicale nici unei leziuni organice. Enurezia este relativ frecventă. Conform estimărilor statistice, ar exista 10-15% enuretici printre copii, iar printre adulți 0,5-3%. Nu există o explicație unică a acestei afecțiuni, deși specialiștii sunt înclinați să creadă că un rol determinant îl joacă aici, factorul psihic. S-a constatat că cel mai frecvent enurezia apare la copiii ai căror părinți sunt pe cale de a divorța sau că ea coincide cu nașterea unui frățior sau a unei surioare, cu ducerea copilului la grădiniță etc. În anumite cazuri poate fi vorba despre o regresiune la starea de bebeluș. Această problemă reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de consultare a medicilor pediatri, generaliști sau a psihiatrilor de copii și urologilor. După ce a fost eliminată orice patologie urologică este necesar să se studieze împreună cu familia caracteristicile enurezisului, ale somnului și factorii psihologici. Trebuie înțelese efectele simptomului în cadrul familiei, consecințele eventuale ale dispariției sale și personalitatea copilului. Aceasta este adesea variabilă deoarece unii copii sunt răzvrătiți și exercită presiuni asupra anturajului, alții sunt emotivi sau imaturi, nereușind să se rețină, iar unii sunt nevrozați și prezintă și alte simptome (anxietate, fobii, ritualuri etc.). Enurezisul poate fi sursă de conflict cu mama sau dimpotrivă, prilej de îngrijiri intime, de complicități și de beneficii secundare.

Tipuri de enurezis

Enurezis primar – atunci când controlul sfincterian nu a fost niciodată dobândit, este cea mai frecventă formă.

Enurezis secundar – apare după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de curățenie completă.

Tratament

Nu este recomandabil și nici eficient ca această afecțiune să fie tratată prin șocuri electrice – saltele speciale care îi transmit descărcări electrice copilului care doarme, imediat ce acesta urinează. Este mai eficientă abordarea unei tehnici umaniste de tratament prin calmarea și deculpabilizarea copilului și obținerea participării sale la propriul tratament.

Tratamentul enurezisului asociază măsuri generale cum ar fi îndepărtarea cauzelor de excitație, oboseală și anxietate, favorizarea unui somn suficient, examinarea regimului alimentar și al hidratării. Totodată, se pot utiliza și metodele de trezire nocturnă și de educație micțională.

Psihoterapie prin hipnoză pentru rezolvarea problemelor inconștiente.

Psihoterapie cognitiv-comportamentală pentru obținerea autocontrolului.

Psihanaliza permite elucidarea motivațiilor inconștiente.