Abandon
Acțiunea de părăsire a unei ființe, lipsă de preocupare pentru soarta acesteia.
Orice situație care duce la slăbirea sau ruperea legăturilor afective poate fi trăită ca abandon. De exemplu, lăsarea la grădiniță sau la școală a copilului, îi oferă acestuia impresia că este lăsat fără sprijin într-un mediu ostil sau chiar periculos. La adult, dezaprobarea de către o persoană iubită, despărțirea sau retragerea sentimentului de dragoste, absența sau decesul unei rude apropiate pot fi trăite ca abandonuri. Persoana în cauză, poate reacționa printr-o tristețe copleșitoare sau agresivitate. Evenimentul prezent joacă un rol de revelator (reactivând experiențe dureroase din copilărie) el face să apară structura psihică latentă și poate genera conduite nevrotice (de exemplu, depresie).
Abandonism
Sentiment si stare afectivă de nesiguranță permanentă, legate de teama irațională de a fi abandonat de părinți sau apropiați, fără legătură cu o situație reală de abandon.
Fără îndoială, în istoria infantilă a persoanei se află adesea episoade de real abandon sau de doliu, de respingere de către părinți cu prilejul unei neînțelegeri conjugale, al unui divorț; dar, pe de altă parte, se știe că mulți copii orfani sau separați de când erau foarte mici de părinții lor nu vor deveni numai din acest motiv abandonici. Prin urmare, există la aceștia din urmă o predispoziție sau interacțiuni parentale patogene extrem de timpurii, care i-au transformat în oameni hipersensibili, anxioași, instabili pe plan caracterial, fragili pe plan emoțional, care reacționează rău la orice frustrare.
Abandonic
Persoana care fără a fi realmente abandonată, trăiește permanent teama de a fi părăsită.
La originea acestei nevroze de abandon, numită și abandonism, stă uneori un episod traumatic din prima copilărie: abandon real, decesul părinților, temporara absență de acasă. Esențială pare a fi însă constituția persoanei (ansamblu de dispoziții congenitale, morfologice și psihofiziologice ale unei persoane – E. Dupré: emotiv, ciclotimic, paranoic, pervers, mitomaniac, schizoid, glihroid, psihopatic; E. Kretschmer: atletic, leptosom, picnic; C. G. Jung: introversiune și extraversiune). Abandonicul prezintă adesea o fragilitate neurovegetativă care se manifetsă în general, prin tulburări digestive. De asemenea, prezintă o hipersensibilitate, emotivitate și anxietate. Trăsătura de fond a caracterului său este sentimentul lipsei sale de valoare și aviditatea afectivă. Pretențios, exclusivist, așteaptă să te ocupi mereu de el și să îl iubești necondiționat. Susceptbilitatea sa îl face să reacționeze puternic la cea mai mică frustrare, fie prin opoziție, agresivitate, negativism, fie printr-o supunere anxioasă față de persoana iubită.
