Tulburările de personalitate

Publicat în 01/05/2012 de Terrapi

Tulburările de personalitate sunt alcătuite din trăsături de personalitate, care arată o persistență maladaptativă și inflexibilitate. Trăsăturile de personalitate sunt paternurile durabile ale comportamentului. Prin trăsături de personalitate se înțeleg modelele de gândire și de relaționare cu mediul social și cu propria individualitate a persoanei.

Trăsăturile nu sunt patologice și nici nu sunt diagnosticabile ca tulburări mintale.
Recunoașterea acestor trăsături poate fi folositoare oricărui medic în înțelegerea reacției față de stres, boală sau oricare altă situație cu implicații medicale.

Clasificarea tulburarilor de personalitate

Tulburările de personalitate sunt împărțite în trei grupe pe baza similitudinilor descriptive:

În categoria Adolescenți, Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică | Etichete , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Remediu pentru zile (g)rele

Publicat în 23/04/2012 de Terrapi

ARTA DE A FI SANATOS

Mai multe galerii | Lasă un comentariu

Etapele vieții de cuplu

Publicat în 05/04/2012 de Terrapi

De la celibat la întemeierea unei familii

Înainte de a începe să luați măsuri pentru îmbunătățirea relației actuale, trebuie să înțelegeți cum funcționează relațiile în general. Aţi auzit probabil cupluri spunând „Am știut din momentul în care ne-am întâlnit că el este alesul şi suntem într-o căsnicie fericită de 45 de ani.” Deşi cu toţii ne dorim să putem experimenta dragostea în acest fel, realitatea este că, pentru majoritatea dintre noi, relaţiile trec prin anumite stadii. Relaţiile şi căsniciile, care evoluează cu succes, trec prin cinci etape de dezvoltare: luna de miere, adaptarea, provocarea, la răscruce de drumuri şi renaşterea.

Faza 1: Luna de miere „Iubirea e ceva minunat!”

Aceasta este probabil cea mai frumoasă etapă din evoluția vieții de cuplu. În aceste momente totul este romantic, pasional, stelele se oglindesc în ochii tăi, culorile sunt mai intense, soarele este mai fierbinte și radiezi în fiecare latură a vieții tale… Sexul este extraordinar şi ai senzația că nu te mai poți sătura. Deși acest lucru nu se întâmplă pentru toate cuplurile, totuși în acest stadiu atracția este atât de puternică, încât singurele lucruri la care te gândești și pe care ți le dorești este să fi cu el. Acum se va conștientiza și gradul de compatibilitate între parteneri, indiferent că este vorba despre compatibilitatea emoțională, sexuală, cognitivă, culturală sau spirituală. Adesea, este cel mai bine să nu oferim totul încă de la început, fie că este vorba despre experiențele pe care le avem sau experiențele anterioare. Întotdeauna este mai plăcut să păstrăm o notă de mister și să ne dezvăluim treptat, pe măsură ce relația evoluează.

Faza 2: Adaptarea „Ei bine… dragostea nu este chiar perfectă.”

Chiar şi Romeo şi Julieta dacă ar fi fost căsătoriți, ar fi trebuit să se confrunte cu realităţile vieții de zi cu zi. În faza de adaptare se stabilesc atât rolurile fiecărui partener în cuplu, cât și aşteptările reciproce şi încep să apară compromisurile. Aceasta este etapa în care apar uneori deziluziile, atunci când începem să îl percepem pe celălalt dincolo de vălul îndrăgostirii. Lupta pentru putere și dominație în cuplu devine evidentă. Tabieturile, nevoile, temeriile, agresivitatea sau pasivitatea partenerului se conturează incomod de clar. Conflictele intense care izbucnesc în cuplu, poartă cu ele un anumit potențial de dezvoltare în acest stadiu. Atunci când fiecare aduce cu sine în relație experiențele anterioare și istoria personală, se identifică anumite comportamente care îl deranjează pe partener. Comunicând deschis despre aceste comportamente și explicându-i partenerului de ce ne deranjează atât de mult, vom reuși să le preîntâmpinăm ulterior. Cele mai însemnate achiziții pe care le facem în această perioadă sunt învățămintele despre modul în care trebuie să procedăm atunci când apar anumite probleme, cum să rezolvăm conflictele din cuplu și cum putem comunica cel mai eficient cu partenerul.

Faza 3: Provocarea „Au apărut probleme în paradis…”

Un cuplu nu ştie cu adevărat cât de puternică este relația până când nu face faţă provocărilor pe care viaţa pune în calea lui. Fie că este vorba despre un nou loc de muncă, şomaj sau apariţia nefericită a unui accident sau boală, cu toţii ne confruntăm cu diferite obstacole. Etapa provocărilor permite partenerilor să afle la ce se pot aştepta de la celălalt în timpul unor perioade dificile. Copiii şi crizele familiale încep să se reflecte în această etapă. Fiecare partener stabileşte atât propriile norme şi aşteptări pentru creşterea copiilor, cât şi modul în care ar trebui să se procedeze atunci când apar diverse probleme în familie (dacă își doresc sau nu copii, modul în care le vor oferi o educație etc.). Provocarea majoră în aceste momente este să conștientizați acest fapt şi să puteți ajunge cu succes la un consens, în ceea ce privește așteptările și regulile fiecăruia. În timpul acestei faze există o anumită doză de dezamăgire. Relaţia nu este chiar așa cum ați visat, iar unul sau ambii parteneri se pot simți atrași de la alte persoane de sex opus. Uneori, există fantezii despre iubiri trecute. Acesta este un moment în care relaţia este foarte vulnerabilă la infidelitate. În funcție de modul în care partenerii își rezolvă problemele în această etapă, depinde modul în care vor evolua lucrurile în etapa următoare.

Faza 4: La răscruce de drumuri „Ce fac în această etapă din viaţa mea?”

Odată ajuns în acest stadiu, cuplul a experimentat deja unele provocări (spre exemplu, probleme medicale sau financiare), şi acum este momentul în care trebuiesc luate alte decizii importante (spre exemplu: dacă vor avea un copil, unde să locuiască, pe ce să cheltuiască banii etc.). Această etapă este diferită de faza de provocare datorită obstacolelor peste care au trecut, iar partenerii au învăţat deja modul în care fiecare reacționează în aceste situaţii. Comportamentul emoţional al fiecăruia dintre ei este înțeles de către celălalt și au stabilit deja modurile în care pot face față diferențelor dintre ei. Este un aspect frecvent întâlnit ca în această etapă să apară anumite probleme, dar deoarece aveți deja experiența provocărilor anterioare, aveți cele mai mari șanse să depășiți aceste obstacole pentru a ajunge la etapa următoare, a Renașterii.

Cele mai frecvente comportamente negative care sunt adoptate în acest stadiu sunt:
1. Resemnarea cu decizia greșită de a continua relația în ciuda diferențelor;
2. Retragerea emoţională;
3. Încercarea de a forţa cealaltă persoană să se schimbe.

Faza 5: Renaşterea „Am făcut cea mai bună alegere!”

Se estimează că numai 15% din majoritatea cuplurilor ajung în această etapă. Partenerii realizează cum este cu adevărat persoana cu care s-au căsătorit. Pentru a ajunge aici, ei au parcurs cu succes fiecare dintre etapele anterioare (luna de miere, adaptarea, provocarea, la răscruce de drumuri). În această fază, cuplurile învață cum şi când trebuie să ajungă la un compromis şi acceptă cu adevărat (nu la suprafaţă) diferențele dintre ei cu resentimente minime. Partenerii învață din nou să se aprecieze și să se iubească reciproc.

• Concentreaza-te pe ceea ce este corect față de celălalt;
• Pune-te și în situația celuilalt atunci când aveți un conflict;
• Gestionează cu succes şi acceptă cu adevărat anumite frustrări, dezamăgiri şi suferințe;
• Fiți de acord asupra faptului că atunci când vă contraziceți aveți opinii diferite, dar la fel de valoroase;
• Mențineți întotdeauna o relație amoroasă în care fiecare oferă și primește;
• Comunicaţi în așa fel încât să vă ascultați cu adevărat, nu doar să auziți ce spune partenerul;
• Chiar dacă vă contraziceți reciproc, nu trebuie să vă deranjeze, ci să acceptați și să prețuiți opinia celuilalt;
• Vă reveniți ușor după aceste discuții în contradictoriu, într-o perioadă scurtă de timp;
• Găsiți în mod constant aspecte pe care să le apreciați la partener;
• Petreceţi timp împreună pentru a vă relaxa și a vă distra în fiecare săptămână;
• Petreceti timp vorbind despre problemele care apar în relaţie.

În categoria Adolescenți, Adulți, Categorii, Părinți, Psihologie clinică, Vârstnici | Etichete , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Copilul meu se droghează

Publicat în 03/04/2012 de Terrapi

Părinții care au trecut prin această situație dureroasă au reacționat deseori în mod asemănător: după starea de panică sau mânie urmează un imens sentiment de vinovăție și de neputință „Dacă a ajuns aici este din cauza noastră.”

Învăluiți de singurătate și de teama de ce o să spună lumea, de impresia unei ratări afective și educative, zdrobiți, părinții se simt dezorientați, neînțeleși de anturaj, obsedați de întrebări fără răspuns: „Ce riscă el pentru sănătatea sa? Cum să îl ajut să scape?” Descoperirea toxicomaniei unui tânăr aduce la lumină anumite comportamente până atunci rămase inexplicabile: obiectele și banii care dispăreau fără urmă, vorbele sale care păreau atât de sincere și de fapt erau niște minciuni abile, impresia trecătoare că uneori copilul părea mai bine.

Acum că sunt la curent, frica, îndoiala, neîncrederea, suferința fac parte din cotidianul întregii familii. Din frica de a-și vedea copilul alunecând și mai jos în spirala decăderii (furt, jaf, prostituție, închisoare) anumiți părinți, în încercarea de a-l proteja îi finanțează toxicomania. Alții nu suportă să admită realitatea și preferă să îl dea afară din casă.

În realitate, un tânăr care se droghează lansează un S.O.S. cu neîndemânare: în ciuda aparențelor el nu s-a desprins de familie ci îi solicită ajutorul. Este un mesaj pe care trebuie să știm să îl recunoaștem. Chiar în această perioadă critică și conflictuală părinții își pot regăsi încrederea. Nu este niciodată prea târziu și întotdeauna se poate găsi o soluție pentru a depăși această situație cu condiția de a nu rămâne singurîn fața problemei și de a acționa fără întârziere.

Când părinții acceptă să fie ajutați, întreaga familie și anturajul se vor simți mai bine. Astfel își vor putea sprijini la rândul lor copilul, încercând să înțeleagă de ce suferă și sprijinindu-l apoi cu răbdare în căutarea de soluții la dificultățile sale. Dar atenție, a ajuta nu înseamnă a accepta totul. Și aici părinții vor trebui să adopte poziții clare, deschise dar fără compromisuri, impunând limitele. Nu trebuie să suporte comportamentele pe care le consideră inacceptabile. Este indicat ca părintele să solicite ajutorul psihologului sau medicului psihiatru.

Care sunt riscurile?

Atunci când un toxicoman își petrece marea majoritate a timpului să caute și să consume un drog, modul său de viață este total deorganizat, noțiunile vitale de a bea, a mânca și a dormi trec pe planul al doilea.

Rezultat: bioritmul este dat peste cap: trăiește noaptea și doarme iua, apar carențe provocate de degradarea stării generale. Într-un fel drogul îi anesteziază senzațiile, nu se mai îngrijește deoarece nu mai simte durerea (abces, carii dentare, infecții).

Trăind într-o anumită clandestinitate, căutând fără încetare bani pentru a-și procura drogul, situația sa de insecuritate socială nu îi mai permite să se ocupe de sănătatea și de viața sa.

Înainte ca el să accepte ideea de a renunța la consumul drogului, părinții îi pot supraveghea sănătatea și pot reduce riscurile la care se expune. Și acesta este un mod de a se arăta interesați.:

  • are nevoie de un supliment de vitamine;
  • trebuie să facă controale regulate la dentist;
  • trebuie să fie la zi cu vaccinările împotriva hepatitei B, a tuberculozei, a tetanosului;
  • trebuie să știe:

– să se protejeze în timpul relațiilor sexuale și să utilieze prezervative;

– că utilizarea aceleiași seringi cu alți toxicomani îl expune la riscul de contaminare cu HIV (SIDA), hepatită B sau C etc.

– că este imperativ să se conformeze regulilor aseptice: seringi de unică folosință se găsesc la orice farmacie pentru mai puțin de un leu.

Părinții ar trebui să știe:

– cel mai important lucru pe care îl poate face un părinte este să fie un model pentru copilul său;

– discuțiile sincere și deschise pot da o mare lovitură drogurilor: acestea își vor pierde atracția de lucru secret și misterios;

– prezentarea unei imagini realiste asupra problematicii drogurilor este adesea mai utilă decât construirea unei imagini catastrofale a consumului de droguri. E mai bine să arăți copiilor atât părțile bune ale anumitor droguri (calmarea durerilor, bună dispoiție etc), cât și pe cele negative ale utilizării acestor substanțe (instalarea dependenței, contactarea unor boli precum hepatita B si C, HIV, lipsa controlului asupra propriei vieți etc.). Dacă li se va spune că drogurile sunt deosebit de nocive și ei observă că totuși anumite persoane le folosesc (de exemplu medicul prescrie morfină unui bolnav, părinții sau alți cunoscuți fumează sau beau alcool), ei vor considera că au fost păcăliți și că interdicția este doar un exces de severitate din partea dumneavoastră. Din aceste motive este mult mai bine să ne informăm cât mai bine despre diferitele tipuri de substanțe și efectele lor, pentru a-l ajuta pe copil să își formeze o imagine realistă asupra consumului de droguri;

– dacă vă confruntați cu problema consumului de droguri de către copii dumneavostră nu treceți direct la concluzii. E mai bine să ascultați mai întâi explicațiile copilului pentru a cunoaște cauzele care i-au determinat la acest gest și apoi să încercați să le înlăturați sau să îi ajutați pe copii să le înlături ei înșiși. Bineînțeles că atunci când copii consumă droguri grele (heroina, cocaina etc.), este mai indicat să apelați la un centru de dezintoxicare, pentru înlăturarea dependenței fizice, iar apoi apelați la un psihoterapeut specializat pentru tratamentul dependenței psihice și reintegrarea în societate;

– în anumite cazuri, familile consumatorilor de droguri au nevoie de asistență psihologică pentru a găsi cele mai eficiente modalități de a susține copilul în soluționarea atât acestei dependențe, cât și a problemelor corelate cu aceasta;

– încercați să cunoașteți, pe cât posibil, întregul cerc de prieteni al copiilor dumneavostră și familiile acestora. Discutați atât cu copii, cât și cu părinții lor asupra problemelor comune;

– atrageți atenția copiilor asupra eventualelor persoane dubioase din anturajul lor. Evitați interdicția brutală și fără explicații de a mai vorbi cu cineva;

– observați comportamentul copiilor și sesizați schimbările negative intervenite în modul lor de viață (nepăsare, irascibilitate, răspunsuri obraznice, agresivitate, absența nejustificată de acasă sau de la școală, cheltuieli mari, deținerea unor sume de bani, obiecte de valoare etc.). Identificați cauzele acestor schimbări de comportament și a provenienței bunurilor respective și discutați cu ei pentru a-i determina să renunțe la aceste bunuri și să-și corecteze comportamentul;

– mențineți legătura permanentă cu instituțiile de învățământ, iar în caz de nevoie apelați la instituțiile specializate, care pot oferi consultanță și ajutor (centre de dezintoxicare, cabinete medicale și psihologice, organizații nonguvernamentale etc.);

– colaborați cu școala și celelalte instituții sociale în derularea unor programe care au în vedere prevenirea consumului de droguri.

Pentru tratamentul dependenței fizice, cât și psihice puteți apela la centrele de dezintoxicare enumerate mai jos:

PENTRU DEZINTOXICARE ADULȚI

Spitalul Alexandru Obregia – Secția XVI
Șos. Berceni, nr. 10-12, sector 4, București
Persoana de contact: Director Dr. Lucian Vasilescu
Tel: 021/334.49.73 int. 465 sau 021/334.35.32
Nr. paturi: 25.

Spitalul Alexandru Obregia – Secția XVII
Șos. Berceni, nr. 10-12, sector 4, București
Persoana de contact : Director Dr. Doina Constantinescu
Tel: 021/334.49.73 int. 490.
Nr. paturi: 35

Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependenților
pentru Tineri Sf. Stelian
Str. Ing. Cristian Pascal, nr. 25-27, sector 6, București
Persoana de contact: Dr. Cristina Hudiță
Tel/fax: 021/315.49.61
Infoline: 021/314.44.75 (între 08:00-15:00)

PENTRU DEZINTOXICARE MINORI

Spitalul Alexandru Obregia – Secția de Neuropsihiatrie Infantilă
Șos. Berceni, nr. 10-12, sector 4, București
Persoana de contact: Director Dr. Corina Ciobanu
Tel: 021/334.51.75, int. 364
Nr. paturi: 8.

TRATAMENT SUPRADOZĂ

Pentru minori
Spitalul Clinic de Copii Grigore Alexandrescu – Secția Toxicologie
Bd. Iancu de Hunedoara, nr. 30 – 32, sector 1, București
Persoana de contact: Dr. Coriolan Ulmeanu
Tel: 021/210.61.83 sau 021/210.62.82

Pentru adulți
Spitalul Clinic de Urgență Floreasca – Secția Toxicologie
Calea Floreasca, nr. 8, sector 1, București
Persoana de contact: Dr. Radu Macovei
Tel: 021/230.01.06, int. 291 sau 021/230.80.00

CENTRE DE TRATAMENT ÎN AMBULATORIU

Laboratorul de Sănătate Mintală                                                                                     (tratament de substituție cu metadonă)
Str. Argeșelu, nr. 8, sector 4, București
Persoane de contact:                                                                                                                        Director Gheorghe Budileanu
Dr. Cristian Bellu Bengescu
Tel: 021/450.21.02 sau 021/450.18.05

Laboratorul de Sănătate Mintală
Spitalul de psihiatrie Titan                                                                                                (tratament de substituție cu metadonă)
Bd. Nicolae Grigorescu, nr. 41, sector 3, București
Persoana de contact: Dr. Ioan Micloș
Tel: 021/340.03.35 int 159, 175

Centrul de Evaluare și Tratament                                                                                     a     Toxicodependenților pentru Tineri Sf. Stelian
Str. Ing. Cristian Pascal, nr. 25-27, sector 6, București
Persoana de contact: Dr. Cristina Hudiță
Tel/fax: 021/315.49.61
Infoline: 021/314.44.75 (între 08:00-15:00)

CENTRUL DE POSTCURĂ ȘI REABILITARE PSIHOSOCIALĂ

Spitalul de Psihiatrie Bălăceanca – Secția 4 psihiatrie
Sat Bălăceanca, comuna Cernica, județul Ilfov                                                                       Persoana de contact: Sef Secție Dr. Cristina Popescu
Tel: 021/255.14.11 sau 021/255.24.00

În categoria Adolescenți, Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică, Vârstnici | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dialog între generații

Publicat în 03/04/2012 de Terrapi

Cum să negociezi cu o mamă dificilă?

Fie că avem 12 sau 32 de ani, fie că suntem puști pe băncile școlii sau mame la rândul nostru, pentru părinți vom rămâne mereu copii. Mamelor le este greu să-și privească puiul, lunându-și zborul din cuib și făcându-și o viață proprie, în care ele nu mai ocupă poziția centrală. Uneori ne vine să ne îndepărtăm sufletește de ele, să nu le mai răspundem la telefon, să ne mutăm undeva departe, unde să nu ne mai poată găsi. Iată trei profile de mamă a căror relație cu fii și cu ficele este oarecum dificilă. Vom afla, de asemenea și despre cum putem ajunge la un consens cu ele.

Mama centrul universului „Nu poți face nimic fără mine!”

Dan are 36 de ani, este căsătorit și are doi copii. Voi descrie în continuare cum reacționează mama sa:

-„Ar fi mai bine ca, măcar din când în când, să mai asculți și sfatul meu în ceea ce privește copii. Doar am crescut doi. Te mai miri de ce nu se înțeleg între ei!”

-„Dacă nu îți spuneam eu cum să jonglezi cu banii ăia, acum erai pe drumuri. „

-„Ți-am zis de atâtea ori să duci mașina în service. Dacă te lăsa în drum, în afara Bucureștiului?”

-„Nu știu ce te-ai fi făcut dacă nu te ajutam eu să alegi cadoul pentru soția ta. Ai niște gusturi atât de ciudate…”

-„Mă duc eu să fac piața și pentru voi. Cum sunteți voi ocupați, prevăd că la sfârșit de săptămână nu o să aveți ce mânca.”

Părerea psihologului

Aceste mame au impresia că numai ele există, că sunt cele mai bune și că fiul lor este un incapabil. Chiar dacă în sufletul lor nu își consideră copii niște neajutorați, le place să creadă că sunt indispensabile și că ei nu s-ar descurca fără ele. Acesta este tipul de mamă care nu dorește să accepte ideea că fiul ei a crescut, că este un adult cu propria viață, care se poate descurca singur, așa că încearcă să-l convingă că este dependent de ea.

Recomandări pentru fiu

  • Fiul trebuie să încerce să înțeleagă dorința mamei de a-l păstra lângă ea.
  • Dar nu trebuie să mai accepte, fără însă a fi brutal, cel puțin pentru o perioadă, nici un fel de servicii pe care i le face mama sa. O astfel de terapie se impune pentru a-i demonstra mamei că se poate descurca și singur.
  • Tot el trebuie să încerce să-i explice că acceptă cu plăcere sfaturile ei, atâta timp cât nu îl mai face să se simtă că este un neputincios și un incapabil.

Mama indiscretă și răutăcioasă „Soțul tău este un leneș.”

Maria are 25 de ani și un copil. Soțul ei este plecat într-o deplasare și ea a decis să meargă cu fiul în vizită la părinți. Uite câteva dintre monologurile obișnuite ale mamei Mariei, susținute în fața ficei și a altor persoane:

-„Este mai bine să îți spun acum decât mai târziu, când n-o să mai poți divorța de el: soțul tău este un leneș: Nu te ajută cu nimic, toată ziua este plecat și nu are nici un fel de șanse de afirmare pentru viitor. Îți va părea rău.”

-„De ce nu vrea să vină mai devreme din deplasare? Și-a găsit pe vreuna pe acolo? Eu ți-am spus că îi permiți prea multe. „

-„Ce-ai făcut cu banii? De ce muncești? Ca să îi cheltui pe prostii?”

-„De noi nu îți mai pasă deloc și nici de copil. Tot timpul ești plecată, tot timpul ai treabă, cu noi nu mai stai deloc. Nu mare o să îmi fie mirarea când copilul ăsta o să ajungă un vagabond.”

Părerea psihologului

Probabil pasivă toată viața, trăind într-o rutină și fiind dependentă de dorințele și cerințele altora, acest tip de mamă băgăcioasă și rea își arată astfel insatisfacțiile propriei vieți. Ea dramatizează lucrurile și nu se jenează să devină rea. Indiferent dacă rănește sau nu sentimentele propriului copil. Inconștient sau conștient, este intrigantă. Inventează false probleme sau dă amploare problemelor minore. Interpunându-se între fică și copilul acesteia, între fică și soțul acesteia ea consideră că poate modifica viața lor ca și cum ar fi vorba de propria viață. La modul general, relațiile sociale sau familiale pot fi foarte ușor deteriorate de o astfel de mamă, care nu poate și nu știe să creeze situații pozitive.

Recomandări pentru fiică

  • Cea mai bună soluție este confruntarea imediată fică-mamă. Nu este bine ca în asftel de cazuri, fiica să tacă și să înghită doar pentru a evita un scandal. Lucrurile trebuie puse la punct imediat și foarte clar.
  • În cazul în care mama a vorbit cu o terță persoană, lucrurile trebuie lămurite diplomatic cu aceasta și fiica trebuie să continue să își vadă de propriile probleme cotidiene, fără a o lăsa pe mamă să se implice.
  • Într-o discuție mamă-fiică, primeia trebuie să i se explice că dacă într-adevăr dorește binele copilului său, trebuie să-l lase să-și trăiască viața așa cum dorește, indiferent de riscurile, de eșecurile sau câștigurile ulterioare.

Mama depresivă „Sunt atât de singură, de sacrificată și de necăjită…”

Mihai are 22 de ani și locuiește singur cu mama sa. Ca orice tânăr, nu își petrece prea mult timp pe acasă. Dialogurile cu mama lui nu sunt lipsite de reproșurile acesteia:

– „Am muncit toată ziua și acum trebuie să stau singură, pentru că tu iar pleci cu fata aia…”

– „Mai stai cu mine, mă simt atât de singură. Cum, ce facem? Hai să ne uităm la televizor!”

– „Ai fost toată ziua plecat, iar mie mi s-au întâmplat o grămadă de necazuri prin casă.”

– „Nu mă mai duc pe la vecina. Mă plictisește îngrozitor. Mai bine cheamă-ți prietenii și rămâneți acasă cu mine astă-seară.”

Părerea psihologului

Mamele care fac zi de zi așa ceva nu sunt capabile să stabilească niște legături pentru a-și trăi viața în mod plăcut și din această cauză încearcă să-și țină copilul acasă, fără să se gândească că poate și acesta se plictisește dacă stă cu ea. Indiferent că vrea să accepte sau nu, acest tip de mamă se află în fața unui lucru evident: diferența de vârstă se manifestă și nu este ușor să o atenuezi. În general, copii sunt bucuroși să petreacă un anumit timp cu familia și în particular cu mamele, dar acest lucru nu trebuie să se petreacă la comandă, ca urmare a reproșurilor sau a sentimentului de culpabilitate. O astfel de mamă nu se lasă cu una, cu două, intensificând atacurile cu cât se simte mai respinsă sau mai neglijată.

Recomandări pentru fiu

  • Încearcă să o convingi că este mai bine dacă rămâi cu ea atunci când ai tu chef, că vei sta de vorbă cu ea mult mai relaxat și cu mai multă plăcere. Dacă nu faci ceea ce ai de făcut, îți va fi gândul numai la acele lucruri și vei fi mult mai puțin comunicativ, chiar morocănos și va ajunge să se plictisească și mai tare așa.
  • Explică-i că, pentru tine, ceea ce faci este o relaxare și te-ai simți mult mai în largul tău dacă ea s-ar gândi că tu te simți bine acolo unde te-ai dus, că ești fericit sau că faci ceea ce trebuie.
  • Dacă nu obții rezultate cu cele spuse mai sus, nu îți rămâne altceva de făcut decât să stai cu ea o oră, să discutați, după care te scuzi și pleci unde ai treabă. Cu o primă ocazie, ai grijă să îi povestești cu lux de amănunte ce ai făcut într-o zi. Mamele adoră asta!

Dacă ai regăsit relația ta cu mama în vreuna dintre descrierile de mai sus, scrie-mi și spune-mi cum ai rezolvat conflictul. Dacă ai avut de înfruntat o altă situație, de asemenea scrie-mi! Aștept comentariile voastre pentru a găsi împreună o rezolvare.

În categoria Adolescenți, Adulți, Copii, Părinți, Psihologie clinică | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu